Zig Zag printre prieteni

Acest blog este un proiect de suflet si de alint pentru mine, pe care il strecor printre toate celelate activitati pe care le am. Scriu despre ceea ce imi place, atunci cand am timp.

Zig Zag si Stefanita

Azi am reusit sa ma rup putin din ceea ce am pe cap pentru ca vreau sa va povestesc despre o initiativa care mie una, personal, mi se pare geniala: Zig Zag prin Romania. Poate unii ati auzit despre ei, insa va povestesc pe scurt despre acesti tineri minunati pe care ii invidiez. Asadar, este vorba despre un grup de tineri ce au pornit sa descopere Romania intr-o calatorie de 5 ani. Ei cutreiera fiecare judet, cerceteaza, studiaza si aduc in fata noastra povesti ascunse, oameni frumosi si locuri speciale. In ianurie au ajuns in Dolj, si au petrecut cu noi mai mult de o luna.

Altceva voiam eu sa va spun acum: acesti tineri au avut curajul sa isi lase casa, parintii, orasele, si sa plece fara prea mult ajutor intr-un proiect la care cred ca jumatate din noi a visat cel putin o data, iar cealalta jumatate inca viseaza. Cati dintre noi ar avea insa curajul sa plece asa?

Ei si noi

Experienta lor in Dolj s-a terminat printr-un eveninemt dedicat - culmea - tot noua, celor ce stam aici in fiecare zi si care nu stim sa apreciem ce avem. Iar asta mi se pare senzational! Asa facem cu toate lucrurile de langa noi: le luam de bune, ca asa trebuie sa fie, fara a le aprecia la justa valoare!

Multumim  Zig Zag prin Romania pentru aceasta lectie si pentru proiectul vostru!

Calusarii

Pe voi, cei ce cititi acest post, va rog sa ii asteptati in judetul vostru, sa ii urmariti pe Facebook, la ei pe site, pe canalul de YouTube Zig Zag, si, atunci cand ajung acasa la voi, oferiti-le un ajutor: un pont, o poveste, un loc...

O parte din invitati

Dans ca in Oltenia

Povestea printului meu

Printul meu!

Povestea ce a ramas in analele istoriei sub denumirea de "Branzeturi cum se... cuVin" editia a IV-a, incepe undeva in negura unei seri de joi, cand ne-am adunat cu totii intr-un loc magic... cu pereti albi de caramida, cu mese din lemn si aer boem, cunoscut in cercurile noastre sub denumirea de Crama Restaurantului Rex, din Regatul Craiovei...

Toti cei prezenti erau tare emotionati, caci aveau sa ii cunoasca pe unii dintre cei mai renumiti principi si printi  - de Vanju Mare - din toata partea de lume numita Oltenia.... dar secretul era bine pastrat, mai ales ca erau invitate la masa si niste branzeturi aparte... de neam nobil si ele (oferite cu drag de cei de la Delaco, prieteni vechi si de nadejde)!

Ospatul

Seara a inceput usor, avand 5 Motive pentru care sa fim veseli si sa ne bucuram de compania atator contese si printese. Sauvignon Blanc „5 Motive“, demisec, si-a gasit insa imediat perechea, intr-o Brie simandicoasa. Cred ca l-a atras prin delicatete, finete, prin silueta de invidiat si prin parfumul sau extrem de placut... Nici cu el nu mi-e rusine: sa fi vazut cat era de frumos, zvelt, cu note diafane, foarte usor si incantator pentru toate simturile. Brie este o iubire veche si constanta a mea, pe care o ador de fiecare data cand o intalnesc. Si cred ca si ea pe mine, ca prea ne vedem des :)

Tămâioasa Romanească „Domeniile Vinju Mare“ a venit pe nesimtite, acompaniata de o prietena draga, Brie au bleu. Daca in mod normal nu imi place de ea (de Tamaioasa), caci este prea puternica si prea aromata pentru gustul meu, de data aceasta m-a impresionat. Combinat cu acea branza cu aer si mucegai nobil, acesta a fost singurul pahar de vin din acest soi pe care l-am baut pana acum.

O alta surpriza mi-a facut Emmentaler, pe care il stiam de ceva vreme, dar pe care nu prea l-am bagat in seama, caci era o nepotrivire intre noi. In seara asta insa a venit insotit de un inamic al meu, un Roze! Auzi la ei, ce tupeu! Ma gandeam ca organizatorul evenimentului, Alin, va avea de furca cu cei doi petrecareti, dar si cu mine! Dar, ce sa vezi! Am fost uimita, perplexa chiar, cand am gustat aceasta combinatie. Nu am crezut vreodata ca cele doua se pot potrivi atat de bine si ca voi putea savura un pahar de vin roze cu adevarat bun. Am decretat ca nu voi mai avea pareri preconcepute despre vinuri, mai ales ca asa am facut si data trecuta cu vinurile albe, iar acum le ador!

Merlot „Domeniile Vânju Mare“ a venit si el spre final, aproape negru si insotit de un Cascaval Afumat Delaco. Daca la vinuri spuneam ca nu imi place Roze, la branzeturi spuneam ca nu imi place Cascavalul Afumat... asta pana l-am descoperit pe acesta. Merlot-ul a reusit sa ii tina bine piept, fiind amandoi tari si caposi,... dar o pereche reusita in definitiv.

Eu ramasesem tot singura, si eram destul de trista, cu tot vinul si bunatatile pe care le degustasem pana atunci. Si, brusc, a aparut EL! Prince Vlad... of.. de cand il asteptam!

Preparatul preferat

Nu va spun ca a venit alaturi - cum altfel - de una cu aere nobiliare (mucegai nobil), numita Danish Blue. Si chiar era cremoasa, ca am vazut-o si testat-o in toate formele. Cand a ajuns la noi era sub o forma aparte, caci bucatarul serii a facut o magie si a pregatit o crema de branza tartinabila. Reteta o gasiti pe dictionarculinar.ro, pentru pofticioasi si mancai! :)

Branza preferata

Revenind... a venit insotit si, desi il asteptam cu draga inima, nu mi-a parut rau ca a venit asa. Le statea foarte bine impreuna, iar de doamna Danish am scapat pe fuga (nuuuu, nu va imaginati ca am alungat-o... am mancat-o de draga ce ne era!)! Dar el... EL... EEEEEL... Am stat si l-am admirat indelung! Tinuta, prestanta, prezenta, atitudine, parfum, culoare, note disticte. Se remarca in toata sala prin roşul intens – rubiniu cu nuante violacee, prin aroma de prune negre bine coapte şi fructe negre de pădure în postgust combinate cu nuanţe de condiment, echilibrate de taninurile fine. Un vin elegant, fin, catifelat dar în acelaşi timp corpolent. Stiti ca ador Feteasca Neagra veritabila, iar Printul Vlad m-a uns pe suflet!

A fost dragoste la prima vedere (caci eu il mai vazusem inainte, dar el nu stiu de ce nu m-a remarcat atunci), iar acum povestea noastra de dragoste s-a infiripat pe loc. Am petrecut toata seara impreuna, razand si simtindu-ne ca intr-o poveste.

Punand regatul la cale

Petrecerea a fost cat se poate de reusita, caci am avut invitati de seama, Domeniile Vinju Mare, Delaco,  Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, Mirela Gheorghe, oenolog la Domeniile Vinju Mare si de Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, ca sa nu mai spunem de Daniel Botea si de Alin Sintimbrean.

Am aflat de la doamna Gheorghe si cateva secrete in aceasta superba seara: cum se deosebesc vinurile seci de cele dulci, demidulci sau semiseci: in functie de cantitatea de zahar!

Astfel:
- un vin sec are intre 0 si 4 grame de zahar / litru
- un vin demisec are intre 4,01 si 12 grame de zahar / litru
- un vin demidulce are intre 12,01 si 45 grame de zahar / litru
- un vin dulce are peste 45,01 grame de zahar / litru

Invitatii de seama ai serii

Oameni buni, atat va spun: Traiti frumos, bucurati-va de ceea ce este langa voi, iubiti AZI, mancati AZI bunatati, incercati AZI lucruri si mancaruri noi, desfaceti AZI sticla de vin! Azi, caci poate maine este prea tarziu!

Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata

Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata.

Cand ajungi seara acasa si te privesti in oglinda iti spui: "Azi am avut o zi buna. Mi-a mers totul la serviciu, am terminat ce era urgent, am facut chiar si ceva in plus, am mancat... am stat mai putin pe Facebook si chiar am ras cu zapacitele mele de colege. Si parul imi sta bine azi".

Exista insa si varianta a doua, in care nimic, de la par la toc si de la vreme la felul cum te-a salutat portarul cand ai ajuns la serviciu nu iti place, nu te multumeste, nu te face fericita. Sau macar sa nu te enerveze.

Si seara, cand ajungi in fata aceleiasi oglinzi careia ieri ii spuneai ca ai avut o zi buna, te privesti si nu te recunosti... sa fi tu asa imbatranita, cu parul care iti tradeaza lipsa de timp, cu hainele sifonate si transpirate, cu fata asta... Uite... a mai aparut un rid, a mai aparut o cuta pe frunte... buzele s-au uscat si ele si parca... da... incep sa se subtieze si sa isi piarda din culoare.

Ochii te tradeaza insa cel mai mult, caci in ei sta toata supararea, tristetea, amaraciunea si neputinta acelei zile. Ei iti cunosc fiecare particica din suflet, fiecare speranta si fiecare regret. Pe ei nu ii vei putea pacali niciodata, oricat ai incerca. Asa ca, mai bine incerci sa nu te mai pacalesti, sa nu te mai minti, sa nu mai speri aiurea si sa nu mai incerci sa fi altcineva decat esti. Cine te cunoaste te iubeste sau nu. Nu poti schimba asta, asa cum nu poti schimba nici nenorocita asta de zi in care parca cerul s-a razbunat pe tine si ti-a stricat o zi ce se anunta superba de la prima ora.

Te-ai trezit plina de sperante si de vise, nu? Ai crezut ca azi este ziua aia, pe care o tot astepti, ziua in care va intelege si lumea ca tu ai nevoie doar de atentie, de intelegere si de putina iubire. Ai crezut ca azi isi va aminti de tine si te va baga in seama... ca va face ceva ca sa te faca fericita. Ei bine, nici azi. Poate maine Sau poimaine.

Maine trebuie sa fi din nou pregatita pentru intalnirea cu destinul. Sa te trezesti vesela, sa te imbraci frumos, sa te uiti in afurisita aia de oglinda si sa iti spui ca esti cea mai frumoasa, mai minunata, mai vesela si mai agreabila persoana din lume. Dupa care sa te dai cu putin parfum si sa iesi in lume radiind si zambind.

Si sa ai o zi buna. A doua pe saptamana asta. Ce daca e la final de saptamana? E bine si asa, cu 2 din 7. Ne multumim cu putin.

Oamenii iti zambesc si ei. Nimeni nu stie ce se ascunde in sufletul fiecaruia. Si nici nu ai curaj sa te uiti in ochii lor, caci vei regasi, foarte probabil, o particica din sufletul tau... si esti deja satula de el. Vrei altceva. Asa ca te uiti la zambetul lor, la cum s-au imbracat, la ce masina au, la ce vacante au, la ce poze pun pe Facebook. Si ei, ca si tine, sunt fericiti. La fel ca tine. Caci nici ei nu iti privesc ochii... ci doar cum te-ai imbracat, ce masina ai, ce vacante ai, ce poze pui pe Facebook.

In realitate suntem singuri.

Viata este facuta din zile bune si zile rele...

Suflet pereche. Singular sau plural?

In viata trebuie sa luam mereu decizii... unele sunt mai mici, altele mai mari, altele cruciale.
Unele nu pot fi luate de pe o zi pe alta, in timp ce altele necesita atentia imediata. Alegem ce sa mancam, daca sa mancam, cum sa mancam, unde sa mancam, cu cine sa mancam. Daca nu ai cu cine sa mananci... atunci de multe ori decizi sa nu mai mananci.

Asa este si cu iubirea.

Trebuie sa alegi daca iubesti, cum sa iubesti, unde sa iubesti, pe cine sa iubesti. Daca nu ai pe cine... atunci alegi sa nu mai iubesti. Irosirea iubirii nu este o optiune. De ce sa iubesti daca nu gasesti pe cineva care sa merite? De ce sa iubesti de unul singur?

Atunci cand gasesti ceea ce cauti, cand dai de persoana pe care o consideri jumatatea ta, sufletul pereche, iubirea vietii... este o minune si o bucurie. Nu se intampla tuturor... sau se intampla? Poate unii nu isi dau seama ca au trecut pe langa ea. Altii poate au confundat-o si acum... cand au gasit-o, sunt prinsi in alta realitate, in alta poveste de (mai multa sau mai putina) iubire. Si atunci sansa de a petrece restul vietii alaturi de "jumatate" se duce naibii. Sau nu?

Oamenii inseala. Oamenii se despart. Cuplurile se instraineaza, se racesc, se destrama. Se cearta de la nimicuri si se supara pe prostii... care, cu timpul, devin lucruri serioase... si se transforma in motiv de divort. Sa nu fie oare suflete pereche?

 Daca iti gasesti jumatatea, atunci nu te mai poti desparti de ea niciodata?

Tot mai multi oameni au inceput sa isi traiasca viata... sa se bucure de calatorie, de fiecare zi, de fiecare oportunitate... in iubire sau in afara ei. Multi aleg sa nu isi lege viata de o persoana pentru ca este mai usor asa... te poti razgandi mai usor, poti renunta mai repede, poti incerca mai multe ape, mai multe sanse, mai multe suflete.

Am intalnit oameni care au reusit sa isi gasesca persoana potrivita, jumatatea, si sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti. Am intalnit persoane care se casatoresc fara a iubi si se despart iubind. Am intalnit si oameni care si-au intalnit jumatatea, iubesc, se casatoresc. Si apoi apare inca o jumatate. Ce sa faci cu doua jumatati?


Sursa foto: photobucket.com

Ce au in comun vinul si dansul?... Pe mine

Desi este abia debut de februarie pentru mine incepe sa vina primavara... soare, cald, porumbei zgribuliti si magnolii imbobocite... ce poate fi mai frumos? (Bine, vara este mai frumoasa, dar asta este alta poveste :) )

Primavara este anotimpul in care m-am nascut si, vrand-nevrand, imi place. Imi place mai ales pentru ca aduce innoire, prospetime, verde crud si speranta. Tot primavara este si ziua de nastere a jumatate din familia mea... (mama, sora, tata... :)). Si eu.

Ziua mea este pe 29 aprilie (sa va notati in calendar, zic!). Stiti ca de ziua mea este si Ziua Internationala a Dansului? Ei bine, nici eu nu stiam... Insa mi se potriveste perfect, caci imi place sa dansez, chiar daca nu o fac prea des si nici nu ma pricep prea bine. Si stiti ce mi se mai potriveste? O sticla de Feteasca Neagra. Stiti ca sunt innebunita dupa vinul asta, cu aroma intensa si cu personalitate, asa, ca mine.

Si m-am gandit: Ce ar fi ca acest superb vin sa aiba o zi a lui de nastere, care sa coincida cu Ziua Internationala a Dansului?... si cu a mea, ca nu ma supar! Se potriveste la fix. Sa va explic:

- vinul are un gust plin, cremos, puternic dar echilibrat, cu tanini rotunzi si un final persistent, fiind perfect pentru a fi servit primavara
- specialistii il recomanda a fi acompaniat de o friptura de berbecut, de miel proaspat, tinerel... pai nu primavara avem noi astfel de exemplare in jurul casei, in casa, pe masa, in gand, in vise si in burtici? Vinul acesta se potriveste perfect cu preaparatele pe care noi le servim de Paste, asa ca si el trebuie serbat acum

- apropo de Paste... ce poate fi mai bun decat un astfel de vin pe masa plina cu bucate alese? Imaginati-va licoarea asta limpede, de un roşu rubiniu intens cu nuanţe violacee, cum sta si priveste festinul si cum aluneca pe gat printre zambete si voie buna?
- dansul. Atunci cand bem un pahar de vin bun, curat, adevarat, avem si pofta de viata, sa traim si sa ne bucuram de ce dragi si de clipa aia frumoasa. Si toate acestea se leaga de dans perfect. Putem imbina asadar Ziua Nationala a vinului Feteasca Neagra cu Ziua Internationala a Dansului, si va iesi astfel cea mai vesela petrecere, asa cum numai romanii stiu sa faca. Si uite asa imbinam Vinul cu Arta

Un alt motiv - intemeiat de altfel - este ca ar pica de ziua mea... si ce l-as mai sarbatori.... cu tot neamul meu cel mare, cu prietenii dragi, cu escalopul de miel si cu mult dans. Nu asa ne petrecem noi? Ar fi cu siguranta in centrul atentiei, toata lumea ar intreba de el... sper ca nu doar de el!

Sonetul CLXXXIII (29) - V. Voiculescu

Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,

Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,

Şi încă nu-nţelegem că fără de Iubire

Se veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni

Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;

Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni,

Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,

Minunile iubirii n-au stavile pe lume;

Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,

Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume,

Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,

Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

Mandra ca sunt olteanca.. editia a III-a

Iata ca a sosit si cea de-a treia editie a Branzeturilor cum se... cuVin, editie ce a avut loc pe data de 21 ianuarie intr-o locatie foarte frumoasa, Restaurant Casa Ghincea.

Branzeturile au fost oferite, asa cum v-am obisnuit, de cei de la Delaco – Fan Brânză, care de data aceasta ne-au facut si surprize, oferindu-ne spre degustare si incantare sortimente noi de branzeturi, foarte bune si foarte savuroase. Aceste minunatii au fost acompaniate de vinurile de la Domeniile Samburesti.

Perechea nr. 1, printre preferate

Pentru mine a fost o seara minunata, pe care o astept de la editia cu numarul 2, despre care am scris AICI. Am avut onoarea de a avea alaturi si de a ne impartasi din experienta si din povesti pe Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, ale carui recomandari au fost sustinute si de catre dna. Mirela Gheorghe – oenolog si de Prof. Cristian Maracineanu. Despre branzeturi ne-a vorbit cu patos si cu pofta Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar.ro, cel care a adus alaturi gusturile, aromele si simturile serii. Daniel Botea a facut, la randul sau, parada premiilor ce puteau fi castigate de catre noi, cei prezenti, la finalul serii.

Am avut spre gustare, incantare si delectare tot cinci perechi: Camembert  si Chardonnay, Bavaria Blu si Rose, Cascaval afumat si Pinot Noir, Grana Padano si Feteasca neagra, Edelpilz  si Cabernet Sauvignon.

Prof. Univ. Nicolae Giugea

In categoria branzeturi, asa cum am spus, am avut si sortimente noi, precum Camembert-ul, Bavaria Blu si Edelpilz. Daca prima se aseamana oarecum cu Brie, cele din urma sunt branzeturi cu mucegai nobil, diferite insa atat ca si gust, cat si ca textura. Bavaria Blu este o branza ce are la exterior o coaja fina de mucegai alb, iar in interior regasim mucegai albastrui fin, acest sortiment fiind unul cremos. Edelpilz este, in schimb, mai bogata in mucegai, dar si mai sfaramicioasa, insa aromata si foarte placuta.

Cascavalul afumat mi-a placut mult mai mult decat data trecuta, si asta probabil datorita imperecherii reusite cu vinul Pinot Noir. Grana Padano este o obisnuita a casei, pe care eu o ador si o folosesc frecvent, atat in salate cat si in paste. Ca sa nu spun ca fur mereu din frigider cate o bucatzica pentru a-mi satisface cate o pofta in miez de noapte.

Vinuri.... of! Greu.

Vinurile de la Domeniile Samburesti au personalitate, cu atat mai mult cu cat au fost doar vinuri seci. Eu prefer vinurile demiseci, caci sunt mai usoare si mai placute pentru mine. De data aceasta am avut parte de surprize. Sa va povestesc.

Am inceput cu un vin alb, Chardonnay, pe care l-am degustat in premiera la noi la eveniment. Eu credeam ca toate vinurile albe sunt dulci sau demi. Ei, se pare ca m-am inselat. Acest Chardonnay este sec, insa unul foarte bun. Atat de bun incat l-am votat ca fiind perechea favorita alaturi de Camembert-ul ala genial. Un vin alb sec este foarte bun, fara a fi aspru sau greu de baut. Cu aroma tandra și discreta de vanilie, acest vin se serveste la 12 grade, fiind ideal pentru preparate din pui sau peste.

Roze-ul a fost foarte apreciat de colegii mei de masa, insa mie una nu mi-a fost tocmai pe plac... prefer un vin rosu :). Si apropo de vinuri rosii, au urmat trei astfel de sortimente. Primul a fost Pinot noir... i se spune "noir", insa culoarea unui astfel de vin poate varia de la an la an. Oricum, a fost surpinzator de bun, mai ales in combinatia cu acel cascaval afumat.

Cea de-a patra combinatie a fost una foarte buna, la mare concurenta cu prima pentru mine: Grana Padano si Feteasca Neagra. Acest minunat vin, desi sec, a fost perfect in combinatie cu aroma intensa a branzei. Feteasca se numara printre vinurile mele preferate, desi in general prefer varianta demisec. Acum insa am descoperit cat sunt de bune aceste vinuri si ma bucura faptul ca pot sa iau parte la un asemenea eveniment in care descopar mereu noi si noi minunatii, atat pe parte de vinuri, cat si pe parte de branzeturi, dar mai ales in modul cum putem combina aceste doua elemente pentru a obtine ceva cu adevarat minunat.

Ca intre prieteni

Ultima combinatie a fost intre doua arome puternice, cea de branza cu mucegai albastru si un vin sec ceva mai aspru, Cabernet Sauvignon. În România, Cabernet-ul Sauvignon a fost dintotdeauna sinonim cu Sâmburești. In acest vin se simt arome de cirese negre si zmeura, fiind ideal pentru mancaruri traditionale romanesti, dar si cu preparate din vanat.

Ca sa tragem o concluzie pentru aceasta seara este foarte greu. Dincolo de atmosfera foarte frumoasa, de povestile cu si despre vin, dincolo de oamenii frumosi cu care am impartit bucatica mea de branza (glumesc, nu le-am dat din bucatica mea!), seara a inceput frumos si s-a terminat cu multa bucurie, fericire si extaz :)

Daca ar fi sa aleg acum una dintre cele 5 perechi, mi-ar fi foarte greu. Cu toate astea, oscilez puternic intre prima si cea de-a patra, intre vinul alb si branza alba, si intre Feteasca cea rosie si branza cea galbuie...

Sfatul meu este sa le incercati si voi si sa imi spuneti care v-a placut mai mult!

Bavaria Blu

Silvia Kaputikian - Te-ai dus…

Te-ai dus… dar sufletul meu stie:
Nu-i despartire pentru noi.
Stiu, umbra mea o sa se-atie
Pe orice drum vom fi noi doi.

Eu casa-ti sunt, îti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Patrund în gândurile tale
Si alta n-are loc în veci.

Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or sa scânteie
Si-n fata pururi îti vor sta.

Oricâte voci sa te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor târzii.

Cândva, acasa, într-o seara,
Ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
Voi fi si fumul de tigara
Si raza stelei din feresti.

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si inima-ti ating.
La geamul tau sunt numai boare,
Si – vifor, geamul ti-l împing.

În clipa ta patrund, si-n casa,
Si – vijelie – voi sufla,
Voi rascoli hârtii pe masa,
Si poate-ntreaga viata ta.

Si astfel n-ai sa poti uita.

Ai vrea sa il auzi cand iti este greu

Ai simtit uneori ca ii simti parfumul peste tot? Ai simtit cum adierea vantului a adus un fir abia simtit din acel miros pe care il adori si care te face sa te topesti si sa plutesti in acelasi timp?

Ti s-a intamplat sa iti ramana mirosul lui pe piele desi abia v-ati atins? Ai simtit cum este sa adulmeci propria piele in cautarea mirosului lui? Ai trait acea clipa cand l-ai vazut zambind langa tine desi el este undeva, departe, dar tu ii simti aerul si respiratia pe pielea ta, pe mainile tale, pe gatul tau?

Ai intors capul pe strada pentru ca mirosul ei era acolo, deci trebuie sa fie si EA?!

Ii recunosti vocea dintr-un milion. Indiferent ca suna din club sau din birou. Chiar daca iti vorbeste din camera alaturata sau cand priviti un film de groaza. Chiar daca este suparata pe tine. Chiar daca este ragusita, bolnava sau vorbeste in soapta pentru ca este la film cu fetele.

Iti place vocea lui. O adori asa cum ii adori si cuvintele repezite, si clipele cand leagana agale o poveste a carei sfarsit il astepti cu sufletul la gura. Iti place sa vorbeasca orice si despre orice, numai sa il auzi vorbind. Sa ii simti fiecare inflexiune a vocii, fiecare respiratie pe note si fiecare pauza in cautarea cuvantului potrivit cu mintea lui cea desteapta si frumoasa, pe care i-o iubesti.

Vocea lui suna altfel. O auzi de pe hol, inainte sa intre in incapere. O auzi in multime. O auzi in mare de voci ale prietenilor de la petrecere ori din bar. O recunosti imediat si inima iti sta, pentru o clipita, in loc. Si pe chip iti infloreste acelasi zambet fericit. Pentru ca este aici. Pentru ca este, cumva, al tau.

Iti place sa il auzi si sa il asculti. Desi ai vrea sa spui ceva, cuvintele tale l-ar intrerupe pe el si astfel nu te-ai putea bucura pana la capat. Asa ca taci si il privesti. Si il adori.

Ai vrea sa il auzi cand iti este greu. Cand iti este dor. Cand simti un gol in stomac, in inima si in suflet si stii ca un simplu "Ce faci?", spus asa cum numai el stie sa o faca, ar fi suficient sa te imbrace cu totul si sa iti dea acel sentiment ca esti iubita si ca nimic altceva nu mai conteaza. Nu ceri ani. Nu ceri zile. Nu vrei ore. Nu vrei decat sa il stii acolo.

Si sa il iubesti!

Am tras cu Arcul si mi-a placut. Maxim

Am reusit!
Si sunt foarte fericita! :)

Sa va povestesc
Eu sunt foarte fricoasa de fel, si pana ma pun in strarea de a face ceva trece momentul si... dusa a fost oportunitatea de a incerca ceva nou.
Anul acesta am zis ca voi incerca sa fac o schimbare majora pe acest plan, si sa profit de toate oportunitatile, sansele, ocaziile, provocarile sau tentatiile ce mi se vor ivi in cale.
Si se pare ca acestea nu au intarziat sa apara: grupul nostru, al bloggerilor craioveni a organizat o partida de tir cu arcul, chiar aici, in Craiova, minunatul nostru oras.

Nici eu nu stiam ca avem o astfel de activitate disponibila la noi, asa ca am fost mai mult curioasa sa vad despre ce este vorba decat sa incerc sa trag eu cu ditai arcul
Din fericire, ne-am adunat o trupa destul de numeroasa si ne-am prezentat la intalnirea cu... ispita: Archery Airsoft Craiova
Domnii de acolo au fost foarte, foarte amabili si deschisi, mai ales ca noi aveam intrebari de copii mici... ma rog, o parte din noi, caci baietii mai trasesera cu arcul si erau initiati deja. Rabdatori, ne-au prezentat tipurile de arcuri, modul cum se asambleaza, modul cum se armeaza si cum se trage pentru a nimeri tinta si a fi in siguranta.

Ideea de a trage cu arcul m-a captivat de cand am vazut cat este de fascinant si cata tehnica si concentrare iti trebuie. Am ramas ultima la rand, caci am vrut sa ma perfectionez prin observatie :)
Nu prea mi-a reusit perfectionarea asta asa, caci pana nu pui tu mana, nu iese nimic bun. Adica practica este totul :)

Am reusit sa ma si lovesc putin, caci asa sunt eu, si altfel nu ma recunosteau oamenii ca sunt EU, zapacita maxim, insa am uitat de toate cand am vazut ca sageata mea s-a dus "glont"... putin pe langa, insa s-a infipt bine!

Super fericire!

Am facut si poze, normal, atat cu arcul, cat si cu un pistol cu aer comprimat. Pentru cele de azi de pe blog ii multumesc insa lui Daniel, care le-a realizat si ni le-a pus la dipozitie. Cu arma nu am apucat sa tragem acum, insa ne-am planificat deja o alta intalnire in grup, in cadrul careia sa ne facem de cap si sa incercam bunatatile puse la cale de Archery.

In curand, acolo se vor organiza si cursuri de auto-aparare si se va amenaja un spatiu pentru "impuscaturi"... baietii stiu despre ce vorbesc :)

Programul este gandit special pentru cei ca noi, care lucreaza pana la 17, 18, 19... 20.00 seara si nu pot ajunge la o ora normala. Asadar, dupa ora 17 este deschis, si programul merge pana spre ora 21, asa ca este imposibil sa nu gasim o ora libera sa ne distram si sa ne recreem, facand in acelasi timp si activitati fizico-prihice (adica tre sa si gandesti putin acolo, sa te concentrezi si sa tintesti).

Cel mai bine este sa faceti o programare telefonica inainte, caci acolo se antreneaza si cei din Clubul Arcasilor, dar si alti pasionati, asa ca... locurile sunt... limitate :)