Sonetul CLXXXIII (29) - V. Voiculescu

Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,

Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,

Şi încă nu-nţelegem că fără de Iubire

Se veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni

Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;

Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni,

Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,

Minunile iubirii n-au stavile pe lume;

Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,

Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume,

Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,

Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

Mandra ca sunt olteanca.. editia a III-a

Iata ca a sosit si cea de-a treia editie a Branzeturilor cum se... cuVin, editie ce a avut loc pe data de 21 ianuarie intr-o locatie foarte frumoasa, Restaurant Casa Ghincea.

Branzeturile au fost oferite, asa cum v-am obisnuit, de cei de la Delaco – Fan Brânză, care de data aceasta ne-au facut si surprize, oferindu-ne spre degustare si incantare sortimente noi de branzeturi, foarte bune si foarte savuroase. Aceste minunatii au fost acompaniate de vinurile de la Domeniile Samburesti.

Perechea nr. 1, printre preferate

Pentru mine a fost o seara minunata, pe care o astept de la editia cu numarul 2, despre care am scris AICI. Am avut onoarea de a avea alaturi si de a ne impartasi din experienta si din povesti pe Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, ale carui recomandari au fost sustinute si de catre dna. Mirela Gheorghe – oenolog si de Prof. Cristian Maracineanu. Despre branzeturi ne-a vorbit cu patos si cu pofta Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar.ro, cel care a adus alaturi gusturile, aromele si simturile serii. Daniel Botea a facut, la randul sau, parada premiilor ce puteau fi castigate de catre noi, cei prezenti, la finalul serii.

Am avut spre gustare, incantare si delectare tot cinci perechi: Camembert  si Chardonnay, Bavaria Blu si Rose, Cascaval afumat si Pinot Noir, Grana Padano si Feteasca neagra, Edelpilz  si Cabernet Sauvignon.

Prof. Univ. Nicolae Giugea

In categoria branzeturi, asa cum am spus, am avut si sortimente noi, precum Camembert-ul, Bavaria Blu si Edelpilz. Daca prima se aseamana oarecum cu Brie, cele din urma sunt branzeturi cu mucegai nobil, diferite insa atat ca si gust, cat si ca textura. Bavaria Blu este o branza ce are la exterior o coaja fina de mucegai alb, iar in interior regasim mucegai albastrui fin, acest sortiment fiind unul cremos. Edelpilz este, in schimb, mai bogata in mucegai, dar si mai sfaramicioasa, insa aromata si foarte placuta.

Cascavalul afumat mi-a placut mult mai mult decat data trecuta, si asta probabil datorita imperecherii reusite cu vinul Pinot Noir. Grana Padano este o obisnuita a casei, pe care eu o ador si o folosesc frecvent, atat in salate cat si in paste. Ca sa nu spun ca fur mereu din frigider cate o bucatzica pentru a-mi satisface cate o pofta in miez de noapte.

Vinuri.... of! Greu.

Vinurile de la Domeniile Samburesti au personalitate, cu atat mai mult cu cat au fost doar vinuri seci. Eu prefer vinurile demiseci, caci sunt mai usoare si mai placute pentru mine. De data aceasta am avut parte de surprize. Sa va povestesc.

Am inceput cu un vin alb, Chardonnay, pe care l-am degustat in premiera la noi la eveniment. Eu credeam ca toate vinurile albe sunt dulci sau demi. Ei, se pare ca m-am inselat. Acest Chardonnay este sec, insa unul foarte bun. Atat de bun incat l-am votat ca fiind perechea favorita alaturi de Camembert-ul ala genial. Un vin alb sec este foarte bun, fara a fi aspru sau greu de baut. Cu aroma tandra și discreta de vanilie, acest vin se serveste la 12 grade, fiind ideal pentru preparate din pui sau peste.

Roze-ul a fost foarte apreciat de colegii mei de masa, insa mie una nu mi-a fost tocmai pe plac... prefer un vin rosu :). Si apropo de vinuri rosii, au urmat trei astfel de sortimente. Primul a fost Pinot noir... i se spune "noir", insa culoarea unui astfel de vin poate varia de la an la an. Oricum, a fost surpinzator de bun, mai ales in combinatia cu acel cascaval afumat.

Cea de-a patra combinatie a fost una foarte buna, la mare concurenta cu prima pentru mine: Grana Padano si Feteasca Neagra. Acest minunat vin, desi sec, a fost perfect in combinatie cu aroma intensa a branzei. Feteasca se numara printre vinurile mele preferate, desi in general prefer varianta demisec. Acum insa am descoperit cat sunt de bune aceste vinuri si ma bucura faptul ca pot sa iau parte la un asemenea eveniment in care descopar mereu noi si noi minunatii, atat pe parte de vinuri, cat si pe parte de branzeturi, dar mai ales in modul cum putem combina aceste doua elemente pentru a obtine ceva cu adevarat minunat.

Ca intre prieteni

Ultima combinatie a fost intre doua arome puternice, cea de branza cu mucegai albastru si un vin sec ceva mai aspru, Cabernet Sauvignon. În România, Cabernet-ul Sauvignon a fost dintotdeauna sinonim cu Sâmburești. In acest vin se simt arome de cirese negre si zmeura, fiind ideal pentru mancaruri traditionale romanesti, dar si cu preparate din vanat.

Ca sa tragem o concluzie pentru aceasta seara este foarte greu. Dincolo de atmosfera foarte frumoasa, de povestile cu si despre vin, dincolo de oamenii frumosi cu care am impartit bucatica mea de branza (glumesc, nu le-am dat din bucatica mea!), seara a inceput frumos si s-a terminat cu multa bucurie, fericire si extaz :)

Daca ar fi sa aleg acum una dintre cele 5 perechi, mi-ar fi foarte greu. Cu toate astea, oscilez puternic intre prima si cea de-a patra, intre vinul alb si branza alba, si intre Feteasca cea rosie si branza cea galbuie...

Sfatul meu este sa le incercati si voi si sa imi spuneti care v-a placut mai mult!

Bavaria Blu

Silvia Kaputikian - Te-ai dus…

Te-ai dus… dar sufletul meu stie:
Nu-i despartire pentru noi.
Stiu, umbra mea o sa se-atie
Pe orice drum vom fi noi doi.

Eu casa-ti sunt, îti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Patrund în gândurile tale
Si alta n-are loc în veci.

Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or sa scânteie
Si-n fata pururi îti vor sta.

Oricâte voci sa te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor târzii.

Cândva, acasa, într-o seara,
Ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
Voi fi si fumul de tigara
Si raza stelei din feresti.

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si inima-ti ating.
La geamul tau sunt numai boare,
Si – vifor, geamul ti-l împing.

În clipa ta patrund, si-n casa,
Si – vijelie – voi sufla,
Voi rascoli hârtii pe masa,
Si poate-ntreaga viata ta.

Si astfel n-ai sa poti uita.

Ai vrea sa il auzi cand iti este greu

Ai simtit uneori ca ii simti parfumul peste tot? Ai simtit cum adierea vantului a adus un fir abia simtit din acel miros pe care il adori si care te face sa te topesti si sa plutesti in acelasi timp?

Ti s-a intamplat sa iti ramana mirosul lui pe piele desi abia v-ati atins? Ai simtit cum este sa adulmeci propria piele in cautarea mirosului lui? Ai trait acea clipa cand l-ai vazut zambind langa tine desi el este undeva, departe, dar tu ii simti aerul si respiratia pe pielea ta, pe mainile tale, pe gatul tau?

Ai intors capul pe strada pentru ca mirosul ei era acolo, deci trebuie sa fie si EA?!

Ii recunosti vocea dintr-un milion. Indiferent ca suna din club sau din birou. Chiar daca iti vorbeste din camera alaturata sau cand priviti un film de groaza. Chiar daca este suparata pe tine. Chiar daca este ragusita, bolnava sau vorbeste in soapta pentru ca este la film cu fetele.

Iti place vocea lui. O adori asa cum ii adori si cuvintele repezite, si clipele cand leagana agale o poveste a carei sfarsit il astepti cu sufletul la gura. Iti place sa vorbeasca orice si despre orice, numai sa il auzi vorbind. Sa ii simti fiecare inflexiune a vocii, fiecare respiratie pe note si fiecare pauza in cautarea cuvantului potrivit cu mintea lui cea desteapta si frumoasa, pe care i-o iubesti.

Vocea lui suna altfel. O auzi de pe hol, inainte sa intre in incapere. O auzi in multime. O auzi in mare de voci ale prietenilor de la petrecere ori din bar. O recunosti imediat si inima iti sta, pentru o clipita, in loc. Si pe chip iti infloreste acelasi zambet fericit. Pentru ca este aici. Pentru ca este, cumva, al tau.

Iti place sa il auzi si sa il asculti. Desi ai vrea sa spui ceva, cuvintele tale l-ar intrerupe pe el si astfel nu te-ai putea bucura pana la capat. Asa ca taci si il privesti. Si il adori.

Ai vrea sa il auzi cand iti este greu. Cand iti este dor. Cand simti un gol in stomac, in inima si in suflet si stii ca un simplu "Ce faci?", spus asa cum numai el stie sa o faca, ar fi suficient sa te imbrace cu totul si sa iti dea acel sentiment ca esti iubita si ca nimic altceva nu mai conteaza. Nu ceri ani. Nu ceri zile. Nu vrei ore. Nu vrei decat sa il stii acolo.

Si sa il iubesti!

Am tras cu Arcul si mi-a placut. Maxim

Am reusit!
Si sunt foarte fericita! :)

Sa va povestesc
Eu sunt foarte fricoasa de fel, si pana ma pun in strarea de a face ceva trece momentul si... dusa a fost oportunitatea de a incerca ceva nou.
Anul acesta am zis ca voi incerca sa fac o schimbare majora pe acest plan, si sa profit de toate oportunitatile, sansele, ocaziile, provocarile sau tentatiile ce mi se vor ivi in cale.
Si se pare ca acestea nu au intarziat sa apara: grupul nostru, al bloggerilor craioveni a organizat o partida de tir cu arcul, chiar aici, in Craiova, minunatul nostru oras.

Nici eu nu stiam ca avem o astfel de activitate disponibila la noi, asa ca am fost mai mult curioasa sa vad despre ce este vorba decat sa incerc sa trag eu cu ditai arcul
Din fericire, ne-am adunat o trupa destul de numeroasa si ne-am prezentat la intalnirea cu... ispita: Archery Airsoft Craiova
Domnii de acolo au fost foarte, foarte amabili si deschisi, mai ales ca noi aveam intrebari de copii mici... ma rog, o parte din noi, caci baietii mai trasesera cu arcul si erau initiati deja. Rabdatori, ne-au prezentat tipurile de arcuri, modul cum se asambleaza, modul cum se armeaza si cum se trage pentru a nimeri tinta si a fi in siguranta.

Ideea de a trage cu arcul m-a captivat de cand am vazut cat este de fascinant si cata tehnica si concentrare iti trebuie. Am ramas ultima la rand, caci am vrut sa ma perfectionez prin observatie :)
Nu prea mi-a reusit perfectionarea asta asa, caci pana nu pui tu mana, nu iese nimic bun. Adica practica este totul :)

Am reusit sa ma si lovesc putin, caci asa sunt eu, si altfel nu ma recunosteau oamenii ca sunt EU, zapacita maxim, insa am uitat de toate cand am vazut ca sageata mea s-a dus "glont"... putin pe langa, insa s-a infipt bine!

Super fericire!

Am facut si poze, normal, atat cu arcul, cat si cu un pistol cu aer comprimat. Pentru cele de azi de pe blog ii multumesc insa lui Daniel, care le-a realizat si ni le-a pus la dipozitie. Cu arma nu am apucat sa tragem acum, insa ne-am planificat deja o alta intalnire in grup, in cadrul careia sa ne facem de cap si sa incercam bunatatile puse la cale de Archery.

In curand, acolo se vor organiza si cursuri de auto-aparare si se va amenaja un spatiu pentru "impuscaturi"... baietii stiu despre ce vorbesc :)

Programul este gandit special pentru cei ca noi, care lucreaza pana la 17, 18, 19... 20.00 seara si nu pot ajunge la o ora normala. Asadar, dupa ora 17 este deschis, si programul merge pana spre ora 21, asa ca este imposibil sa nu gasim o ora libera sa ne distram si sa ne recreem, facand in acelasi timp si activitati fizico-prihice (adica tre sa si gandesti putin acolo, sa te concentrezi si sa tintesti).

Cel mai bine este sa faceti o programare telefonica inainte, caci acolo se antreneaza si cei din Clubul Arcasilor, dar si alti pasionati, asa ca... locurile sunt... limitate :)

Adam Asmyk - Spune-mi ceva

Poezia de astazi este una tot de dragoste, caci acesta este cel mai frumos sentiment din lume, cel care ne poate face sa indraznim, sa incercam,sa riscam si sa reusim in tot ceea ce ne propunem.

Nimic nu pare mai greu de indurat decat sa fii departe de cel sau de cea pe care o iubesti... iar acel semn din departare sa nu mai vina...

Asa ca... ascultati-l pe Adam si... Spuneti ceva! :)

"Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele
Tanjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioara inima mea.
Spune-mi ceva …

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie,
Straniu, vorbele tale leagana-adie.
Ca si o floare, vorbele tale m-ar mangaia.
Spune-mi ceva …""

Sonetul XIV - Elizabeth Browning

De mă iubeşti, iubirea ta să fie

Numai de dragul dragostei. Nu spune:
“Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune!”
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru milă-n stare să-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.

Ganduri de inceput...

Viata nu este mereu asa cum ne-o imaginam noi. Ea are propriul sau curs, propriile etape si, mai ales, are o dorinta nebuna de a ne surprinde.
Atunci cand crezi ca nimic nu se mai poate intampla, cand esti sigur ca ceea ce stii este absolut si ca esti de neclintit, atunci soarta iti trage un bobarnac si iti suceste mintea si sufletul dupa bunul sau plac. Si atunci nimic din ceea ce stiai nu mai este real, nimic din ce era absolut nu mai pare la fel, nici un adevar nu mai este intreg. Viata ti-a demonstrat, inca o data, ca ea este suprema, ca merita traita si ca nu trebuie sa renunti niciodata.
A fost bine sau nu, ai fost multumit sau nu, ai fost fericit sau nu, ai reusit sau nu... nu mai conteaza.
Acum trebuie sa o iei de la capat.
In fiecare dimineata o iei de la capat, cu aceeasi minte, cu acelasi suflet cu care te-ai dus la culcare cu o seara inainte, dar cu o dorinta noua de a fi altcineva, de a incerca ceva nou si de a trai altfel.
Si in fiecare seara te duci la culcare cu aceeasi dorinta de a uita, de a ierta, de a lasa totul in urma si de a calatori odata cu visul intr-o lume in care totul este posibil si totul este permis.

Drumul nostru aici poate fi atat de usor deviat...
Important este sa stim daca vrem sa se intample asta.
Si, la fel de important, in ce directie vrem sa fim trasi... sau impinsi
Insa, ceea ce conteaza cu adevarat, este motivul pentru care permitem altora sa se amestece in viata, mintea si sufletul nostru.
Uneori pentru ii iubim. Sau ne iubesc. Fericit caz in care sentimentul este reciproc.
Alteori pentru ca nu ne iubesc, insa soarta ne-a adus in acelasi loc si, fara sa vrem, energiile noastre se ciocnesc si se resping reciproc.
In rare cazuri ceilalti vor sa ne controleze, sa ne impuna regulile lor de viata, limitele si ingradirile lor, conceptiile si perceptiile lor, gratiile si coliviile lor. Si noi ii lasam, voluntar sau nu, constient sau nu.
Gata.

Anul acesta va propun si voua, asa cum mi-am propus si mie, sa fie anul in care nu mai lasam pe nimeni sa ne spuna ce trebuie sa facem si cum trebuie sa facem.
Fericirea noastra depinde doar de noi. La fel si nefericirea.
Asa ca, daca tot putem alege, de ce sa alegem sa fim mereu bosumflati, mofluzi sau suparati pe soarta, cand putem decide sa vedem frumusetea, bucuria si speranta in orice lucru, in orice om, in orice detaliu?
Si, daca nu gasim nimic frumos acolo, atunci putem mereu sa plecam.
Fizic sau macar cu gandul. Si cu spiritul. Si cu inima!

Eu am inceput acest proces de "optimizare" inca de anul trecut, deci am un avans :)
Si asta datorita unor intamplari fericite.
De aceea mi-am propus sa va conving si pe voi sa faceti la fel.

Traiti, iubiti, fiti fericiti!
AZI!

Sursa foto 

Poem - Stefan Augustin Doinas

Stefan Augustin Doinas - Poem

La inceput a fost cuvantul IUBIRE.
Respiratia ta ajungea pana la mine
stranie, ca o adiere de vant, iar vantul
staruia in juru-ne ca o respiratie tainica.
Nu-mi amintesc din timpul acela decat
locurile umbrite pe unde treceam
si cerul inalt. Celelalte toate, daca mai vin,
le intalnesc intamplator, ca pe tine.
Intotdeauna acelasi ceas batea ora;
parca toate lucrurile din lume ar fi avut
o singura moarte in aceeasi inima.
zadarnic dau ceata usoara-ntr-o parte
arborii s-apleaca deasupra cu crengile lor
si ramanem singuri in intuneric
ca o profunda revarsare de ape.
La inceput a fost tarmul meu, tarmul tau,
iar intre noi IUBIREA, ca un somn mort.
Prima data, soarele, in timp ce trecea
de la unul
la altul,
cazu, pasare de aur ucisa, in valuri.
Pe urma, fara stirea noastra, fiinte hraparete
coborara de pe tarmuri, umblara pe ape.
Aceasta dura cateva mii de ani. Apoi, intr-un tarziu,
animale marine venira sa muste din tarmuri.
Acum liniile noastre mancate se aseamana
cu profilul continentelor; iar sufletele,
cu floarea nestatornica din spuma marii,
se sfarma in vanturi, se usuca pe stanci.
La inceput intre noi a fost un singur cuvant.
Acum sute de cuvinte moarte se insufletesc,
cand respiratia ta ajunge pana la mine,
stranie, ca o adiere de vant ...