duminică, 24 ianuarie 2016

Silvia Kaputikian - Te-ai dus…



Te-ai dus… dar sufletul meu stie:
Nu-i despartire pentru noi.
Stiu, umbra mea o sa se-atie
Pe orice drum vom fi noi doi.

Eu casa-ti sunt, îti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci.
Patrund în gândurile tale
Si alta n-are loc în veci.

Orice privire de femeie
Ar întâlni privirea ta,
Tot ochii mei or sa scânteie
Si-n fata pururi îti vor sta.

Oricâte voci sa te-mpresoare,
Tot vocea mea vei auzi,
Voi fi în crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor târzii.

Cândva, acasa, într-o seara,
Ai sa te-ntorci, sa-ti amintesti;
Voi fi si fumul de tigara
Si raza stelei din feresti.

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si inima-ti ating.
La geamul tau sunt numai boare,
Si – vifor, geamul ti-l împing.

În clipa ta patrund, si-n casa,
Si – vijelie – voi sufla,
Voi rascoli hârtii pe masa,
Si poate-ntreaga viata ta.

Si astfel n-ai sa poti uita.