Cand iti fuge pamantul de sub picioare

Nu stii unde te va duce duce viata... ori unde te va purta...

Asa spune o piesa ce se aude la radio... si cred ca asa este... Niciodata nu stii unde te duce viata, ce se va intampla maine, cine iti va iesi in cale, ce proiect sau job nou poate aparea la orizont din senin sau cine se va indragosti de zambetul tau...

Exista, normal, si reversul, caci nu toate lucrurile ce ti se pot intampla sunt, din pacate, pozitive. Nu vreau sa le amintesc aici decat cateva, mai putin fatale, dar care iti pot schimba perspectiva asupra vietii tale: poti afla, de exemplu, ca iubitul tau te paraseste... brusc... ori ca seful te da afara... ori ca cel care iti placea se insoara cu alta... desi tu il astepti din copilarie sa fie al tau... Adica... toate astea iti intorc brusc lumea cu fundul in sus, si nimic nu mai are acelasi gust ca atunci cand ai deschis dimineata ochii si ai pornit la lupta... Cum sa lupti cu asta?

Va spun eu: nu ai cum. Taci, inghiti, suferi in tacere si pe ascuns, iti pui zambetul de tamp pe fata si incerci sa nu pari afectata de nimic. In fond... iubitul era... cam nepotrivit pentru tine (a se citi ca singurul lui defect era ca.....aaaa.... avea el pe ale lui.... ca orice om!), jobul era prost platit, obositor pana la epuizare si lipsit de satisfactii (oricum iti propusesei de acum 2 ani sa pleci), iar barbatul pe care il vanai in secret de la 15 ani nu mai arata ca la 25...

Astfel de situatii apar frecvent in jurul nostru... si de multe ori nu stim. Pentru ca oamenii se ascund in spatele mastii si sufera in tacere. In fond, ce sens sa aiba vaicareala in public sau lamentarile? Eventual se va gasi un "binevoitor" care sa se bucure de raul tau...

Fiecare om are povestea lui in spate, propria experienta si propriile traume. Fiecare intamplare care ne afecteaza ne ramane undeva intiparita in minte si in suflet, si ne contureaza conduita viitoare si felul cum privim lucrurile. Ceea ce azi juri ca nu o sa faci niciodata peste un an ti se va parea o prostie, un lucru pe care l-ai facut deja si culmea, nici nu regreti.

Cui nu i s-a intamplat macar o data in viata sa aiba parte de una dintre intamplarile de mai sus sau de una asemanatoare? Cine nu a simtit macar o data ca ii fuge pamantul de sub picioare fara macar sa poata reactiona? Cum poti sa te opui si ce poti face cand decizia este unilaterala si cand stii ca nimic nu se mai poate schimba? Ganditi-va atunci cum este sa trebuiasca sa si ascunzi asta fata de restul universului.

Impachetand amintiri la Charisma

Acum ceva timp am fost invitata la un eveniment ca intre fete, gazduit de Charisma Antichitati chiar aici, la noi in oras. Stiam ca sunt de mult timp prezenti la noi si stiam ca au lucruri foarte misto pentru ca mereu merg acolo in cautare de cadouri si inspiratie... si de multe ori am plecat cu ceva pentru sufletelul meu! :)

Ce nu stiam insa este faptul ca ei sunt chiar din Craiova si anul acesta au implinit 19 ani de prezenta neintrerupta, chiar daca magazinul si-a mai schimbat locatia si apoi s-a inmultit si multiplicat in alte orase.

Evenimentul despre care va povesteam a avut loc in locatia lor cea mare si frumoasa de pe strada Rovinari, pentru localnici - inValea Rosie, acolo unde este si magazinul frate, Chic Maison. Dana Ilie m-a invitat sa particip la o impachetare de cadouri, asa cum se face ea... nu cum o facem noi. Am ajuns prima, cu ceva timp inainte de ora stabilita (obsedata sa nu cumva sa intarzii). Pentru ca eram prima, iar magazinul inchis publicului, m-am putut plimba linistita printre rafturi, mobilier si decoratiuni... Offff! As fi plecat acasa cu jumatate din ce era acolo... caci cealalta jumatate nu ar fi mai avut loc in casa. Sunt atat de finute si de "altfel" lucrurile de acolo, incat imediat te duc cu gandul la o poveste sau te fac sa te simti bine.

Gazdele au fost extrem de primitoare si ne-au povestit atat despre trecut, cat mai ales despre viitor si despre planurile de extindere si diversificare.

Elementul central a fost insa cadoul sau, mai exact, modul in care pot fi acestea impachetate. Cele doua domnisoare de la Charisma Antichitati ne-au aratat cat de frumos poate fi ambalat un vis, o surpriza sau un simbol al iubirii si prieteniei noastre. Poate parea simplu, insa este cat se poate de complicat uneori.

Mie imi place sa impachetez cadourile in general, caci le da un aer personal, o nota familiara si sentimentul ca nu am ales ceva la intamplare si l-am aruncat intr-o punguta.

Este nevoie de multa indemanare pentru unele dintre modurile de impachetare - iar fetele au fost uimitoare - insa pentu altele iti trbuie doar putina vointa si dorinta de a te implica. A, si putina hartie de calitate.

Va las mai jos cateva imagini din acea zi, ca sa vedeti si voi ce poate iesi din mainile domnisoarelor de acolo

Pentru un plus de inpiratie intrati pe pagina lor de Facebook - Charisma Antichitati, sau pe site-ul cu decoratiuni si cadouri.

Cu un Rose si iz bun de Horezu se face vara

Iata ca a trecut si cea de-a opta intalnire lunara organizata de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro. Editie de vara, in cerc mai restrans, insa foarte interesanta gratie noutatilor prezente.

Astfel, branzeturile au fost oferite de o firma olteneasca, SC Five Continent, ce produce branza fermenatata sub brandul Horezu.... în localitatea Horezu din Vâlcea. La degustare am avut spre incercat branzica proaspata, de doar 4 zile, putin sarata, dar foarte gustoasa.... Mie imi place foarte tare branza, iar aceasta avea un gust aparte, aducand cu un cascaval domol. Mai mult decat surprinzator. In comert branza produsa aici se gaseste sub etichetele Tierra De Valcea – fermented sheep cheese sau Horezu – branza fermentata.

Vinul a fost si el tot din Valcea, mai exact de la Crama Drăgași, o crama care ofera o experienta aparte, atat prin vinuri cat si prin posibilitatea de a practica turismul viticol. Crama si podgoria se afla asezate pe coama blanda a dealului si sunt scaldate de razele soarelui si de adierea blajina a vantului, creand un cadru splendid unde poti petrece timp de calitate. Locatia ofera, dincolo de peisaje, si vin, dar si cateva camere in care sa puteti sa va retrageti dupa ce ati gustat si v-ati rasfatat simturile cu roadele pamantului.

Am avut spre degustare doar trei vinuri de aceasta data, caci si crama este la inceput si inca nu are multe soiuri de vin in portofoliu.

Combinatia preferata de mine a fost ultima, Rose - Pelerin  si Branza de Horezu proaspata si piper mozaic. Vinul a fost Sec, cu 13,9 % alcool, fiind un vin de masa produs in editie limitata de 800 sticle. Acest Rose este obtinut din soiul Pinot Gris culoarea fiind data de timpul mare de contact al pulpei cu pielita , timp specific tehnologiei de obtinere a vinurilor rosii, si nu de strugurii rosii. Culoarea strugurilor Pinot Gris variaza de la gri-vinetiu pana la roz-mov iar timpul mare de contact cu pielita determina culoarea de rose. Vinul m-a dus cu gandul la Vara, iar branza mi-a inspirat Tinerete. Combinatia intre cele doua nu poate fi decat una Relaxanta.

Ca de obicei, am petrecut clipe minunate alaturi de prietenii mei dragi in locatia placuta oferita de terasa Vintage La Pasaj.

Vinul dezleaga limbile si apropie sufletele, iar branza hraneste trupul si da mintii un strop de putere. Combinatia celor doua se traduce in suflete si  minti tari!

Avincis - un colt de Rai

A trecut ceva timp de la evenimentul despre care voi povesti acum, insa nu am avut inca starea si timpul necesar pentru a scrie despre el.

Ca urmare a unei conjuncturi mai mult decat fericite, am avut bucuria de a-l cunoaste pe Mihai Frincu, reprezentant de seama al Cramei Avincis. Daca despre prima noastra intalnire am scris si am descris in impletirea vinului cu iubirea, acum urmeaza continuarea, caci Mihai ne-a invitat la Picnicul anual organizat pe domeniul familiei Stoica, in Valcea. Evenimentul este unul special, reunind prieteni si apropiati ai Cramei, dar si iubitori de vin si de bun gust.

Alaturi de gasca  largita de Bloggeri craioveni am pornit astfel spre Vila Dobrusa, locul care avea sa imi ramana intiparit in inima mult timp de acum inainte.

Atmosfera a fost una de poveste, iar vremea a tinut cu noi, caci soarele s-a mai ascuns dupa norii purtati de colo-colo de prietenul meu cel mai bun, vantul.

Vila Dobrusa, Avincis

Picnicul in sine a fost foarte reusit, cu oameni frumosi, distinsi si destinsi, relaxati, zambitori, calzi si blanzi. La asta sigur a contribuit si vinul, care s-a ridicat la nivelul asteptarilor, ba chiar le-a si depasit. Alb sau rosu, a fost pentru toate gusturile si pentru toate preferintele. Muzica si decorul au fost si ele la inaltime.... Sa nu credeti ca vreau sa ii laud excesiv, dar pentru mine chiar a fost totul foarte placut.

Aceasta zi m-a facut sa inteleg ca ceea ce ne inconjoara este frumos sau urat doar pentru ca asa vedem noi. Daca nu ai cu cine sa te bucuri de acele frumuseti... ele nu exista. Eu si grupul meu restrans de prieteni am savurat fiecare clipa, fiecare miros purtat de vant, fiecare fir de iarba si fiecare pahar de vin pe care l-am degustat acolo. Pot spune ca este un loc unde uiti pentru cateva ore de oras, de agitatia lui, de munca, de obligatii, de lumea nebuna in care traim, si in care te relaxezi si te detasezi complet de tot ceea ce iti poate umbri fericirea.

Cu un pahar de vin in mana, cu prietenii aproape si cu o asemenea priveliste cum iti ofera Domeniul Viticol Avincis... ce poti dori mai mult? Stiu... sa opresti timpul!

Multumesc din nou lui Mihai pentru bucuria de a ma fi invitat si pentru primirea minunata, si promitem sa revenim cat de curand pentru o noua cura de liniste si frumusete!

Iar voua, dragii mei, nu pot decat sa va recomand sa mergeti acolo! Nu veti regreta... mai ales ca puteti ramane si peste noapte in acest superb loc!

Iubiti si lasati-va iubiti

Azi am avut o revelatie.

Trebuie sa invat sa ma bucur de ceea ce este, de ceea ce am, de ceea ce poate deveni un lucru, o situatie, si sa las trecutul si scenariile nerealiste deoparte. Asta este cheia spre fericire si spre impacarea cu sine si cu viata asta.

Mi-a luat ceva timp sa ajung aici... dar am avut si ceva ajutor, pentru care multumesc! :)

Acum insa, ca am inteles, voi incerca... si voi reusi... sa nu uit.

... Asta scriam eu acum ceva timp... si am descoperit azi postarea inceputa si neterminata. Recitind insa, am ajuns la concluzia ca revelatia asta o am frecvent, atunci cand realizez ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru totul, pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de oamenii frumosi si dragi de langa mine.

Din pacate, de multe ori uitam sa fim multumiti cu ce avem si mereu amanam fericirea pentru vara viitoare, pentru ziua de salariu, pentru cand imi voi lua casa mea, pana cand ma voi marita/insura, pentru cand vor fi copii mari, pentru orice alta zi, care se promite a fi mai buna, mai fericita, mai potrivita pentru a te bucura de ea...

Si astfel ne trece viata si se trec si oamenii de langa noi. Citeam povesti ale unor oameni care si-au pierdut prieteni si rude, ce s-au dus prea devreme pe alte taramuri.... am avut si eu un astfel de prieten... care a murit la 30 si ceva de ani...

Nu mai asteptati sa treaca timpul, nu mai amanati fericirea!

Traiti azi!

Iubiti si lasati-va iubiti! Meritati! :)

Inca o data vinul si iubirea se impletesc

O altfel de degustare...

Locatia aleasa pentru aceasta editie, a saptea, a fost una perfecta, de vara: terasa restaurantului Mignon din Craiova, intim, frumos, cu miros de iasomie si cu aer curat si racoros.

Branzeturile oferite ca de obicei de cei de la Delaco au fost tot de vara, mai usoare, mai fresh, cu atat mai mult cu cat Alin le-a combinat cu fructe proaspete, de sezon: cirese si capsune.

Vinul a fost oferit de data aceasta de Avincis, de pe meleaguri valcene. Sincera sa fiu nu incercasem pana acum aceste vinuri, asa ca am profitat si am degustat pe indelete si chiar de mai multe ori.

Starea mea, nu tocmai vesela, a fost repede imbunatatita de prietenii dragi ce imi oprisera loc cu ei la masa. E bine sa ai asemenea oameni alaturi.. si le multumesc! 


Mihai Frincu, reprezentantul cramei Avincis, a inceput sa spuna povestea de dragoste a Domnului de Roua, care isi vizita iubita in fiecare noapte, insa o parasea la cantatul cocosilor, pentru a se feri de oamenii din sat. Povestea, desi foarte frumoasa, m-a intristat, caci in cele din urma rautatea oamenilor i-a despartit pe cei doi indragostiti pentru totdeauna... Satenii au ascuns cocosii, iar Domnul nostru a fost surprins de primele raze ale soarelui si a fost transformat pentru totdeauna in boabe delicate de roua... Atat de aproape de iubita lui si totusi, atat de departe....

Povestea a facut parca si mai bun vinul alb ce a insotit-o, si parca am simtit mirosul diminetii si frumusetea iubirii...

Ca de obicei, vinul mi-a dat de furca atunci cand a trebuit sa aleg un preferat... Daca la branzeturi am deja cateva favorite, atunci cand vine vorba de vinuri si de combinatii am mereu probleme... De data aceasta am oscilat intre cea de-a doua si a treia pereche, adica un vin alb si un rose. 


In cele din urma am ales numarul trei, Rose-ul asociat cu Brie au Bleu, o branza frantuzeasca de inspiratie nemteasca. Vinul are un buchet ce dezvăluie arome de căpşune sălbatice şi cireşe proaspete.  Un amestec de Cabernet Sauvignon (70%) şi Merlot (30%), acest vin este uimitor de placut, cu o culoare aparte si cu o poveste ce asteapta sa fie descoperita.


Daca branza mi-a sugerat de data aceasta Delicatete, vinul a fost o Poveste, iar impreuna au alcatuit Legenda delicata a iubirii, a dorului si a diminetilor de vara.

Cum spuneam, seara a fost mai frumoasa datorita oamenilor din jurul meu. Am avut placerea sa il cunosc pe reprezentantul Avincis, cel care ne-a dus intr-o lume a povestilor, a zeilor, totul impletit cu vinul si cu traditia vinificatiei pe meleaguri oltenesti si nu numai.

Sa nu uitam ca acest eveniment este organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si de DictionarCulinar.ro. 

Schimbarile fac parte din viata noastra... fie ca ne place sau nu... Important este sa invatam ceva din asta si, daca nu ne place sentimentul, sa nu mai facem astfel de schimbari... mai ales daca nu stim ce va urma. 

Traiti si bucurati-va de ceea ce aveti acum. Maine cine stie daca mai suntem pe aici...

Incercati experienta mexicana in centrul Craiovei

Azi... despre Craiova si partile ei bune.

Fajitas de Polo

Sunt o gurmanda - de cele mai multe ori - si imi place sa incerc mereu preparate noi atunci cand ies in oras, sau retete noi atunci cand ma aflu la mine in bucatarie. 

Asa se face ca acum ceva timp am descoperit un restaurant mexican chiar la mine in oras. Ador mancarea mexicana, caci este cu muuuult ardei, cu sosuri si cu arome aparte.

Am avut placerea sa il cunosc si pe proprietar, cel care se ocupa si de bucatarie si care scoate din mainile sale niste preparate de te lingi pe degete. Alin, caci acesta este numele sau, se plimba mereu printre oameni, le recomanda un preparat din meniu si incearca de fiecare data sa afle gusturile si preferintele fiecaruia, pentru a putea astfel sa le ofere gustul perfect. Mancarea mexicana este in general mai... picanta, mai iute, insa Alin ne ofera posibilitatea de a alege intensitatea dorita si combinatia dorita. Altfel spus, mancarea este pe placul tuturor, astfel ca toata lumea pleaca cu zambetul pe buze de aici, dar si cu mana tinandu-se de burta de la asa mancare buna si muulta. 

Daca vreti sa gasiti informatii mai multe despre povestea lui intrati pe pagina lor de Facebook Fajitas Tex Mex sau pe site. Acesta este primul restaurant mexican Craiova, o experienta cu totul aparte pentru cei ce vor sa manance bine, sa incerce lucruri noi si sa se bucure de o atmosfera relaxata, ideala pentru vara asta. Apropo, nu uitati ca are si o terasa generoasa...

Sa va spun ce am mancat eu acolo? Am incercat cam tot ce este in meniu, insa preferatele mele sunt Fajitas de Polo, BURRITO de Chilli con Carne sau Tarta de Queso. 

Sa va fac si mai multa pofta?

Buritto de Chilli

Tarta de Queso

Vinul si oamenii...

Un vin bun, o gustare cremoasa, o muzica buna si un zambet cald. Avem voie sa cerem mai mult?

Ma intorc si azi la subiectul meu preferat: dragostea si vinul "condimentate" cu putina branza, mai mofturoasa sau mai "puturoasa" (a se citi "cu mucegai nobil"). A fost, asa cum deja v-am obisnuit, la o noua editie a Branzeturilor cum se...  cuVin, la care am participat - ca de obicei - de la inceputul inceputurilor pana cand s-au inchis portile.

Apropo de porti, de data aceasta evenimentul a avut loc la Crema Bistro, un local cat se poate de primitor si de bine organizat, care a reusit sa ma impresioneze prin deschidere si buna-vointa.

Branzeturile au fost oferite cu generozitate de cei de la Delaco, care au pus la bataie si feluri noi, foarte interesante si mai ales potrivite pentru anotimpul in care ne aflam.

Vinurile au fost cat se poate de loco, adica doljene: Crama V.inc a oferit cele 5 sortimente de vin, trei albe, un roze si un Merlot, deci rosu.

Seara nu a inceput asa cum ma asteptam si a continuat ceva mai bine, insa simteam ca imi lipseste acel ceva care sa imi aduca bucuria si zambetul in priviri. Situatia s-a schimbat odata cu aparitia vinurilor, care au reusit sa imi redea starea de bine si sa ma scoata din oboseala si apatia in care cazusem. Acesta este unul dintre motivele pentru care ador vinul... te poarta intr-o poveste si te face sa uiti de tot ceea ce este rau si trist. Vinul si oamenii...

Povestea mea a fost completata de muzica de data aceasta... o superba surpriza pe care nu o voi uita mult timp de acum inainte... Ne-am bucurat de muzica live, cantata la pian si vioara de doi oameni speciali, doi muzicieni care au reusit sa picure in sufletul meu caldura si taria de care aveam nevoie pentru a trece cu bine de acea seara.

Sa ne intoarcem la vin si branza... din cele 5 perechi am avut o preferata, insa si ceva surprize. Eu nu beau vin de Tamaioasa, cum se spune pe la noi... nu imi plac nici strugurii, nici mustul, nici vinul, nici mirosul... De data aceasta am incercat o combinatie facuta de cei de la crama V.inc, un cupaj de Tamaioasa + Sauvignon Blanc. Pot sa spun ca m-a impresionat si m-a facut sa imi schimb putin perspectiva asupra acestui vin.

Branza mea preferata - sau una dintre ele - este Brie - Ile de France. As manca acest sortiment de branza cremoasa cu invelis alb oricand, la orice ora si la orice vin :). Este o branza cu gust usor si o textura delicata, o adevarata placere. Nu am vorbit pana acum prea mult depre branza pentru ca nu m-am putut hotara la una anume. Acum insa am decis sa va povestesc despre Brie, caci merita incercata si asezata pe masa alaturi de un vin si de alte preparate uosare. Denumită după provincia cu același nume, Brie este considerate regina brânzeturilor franțuzești. Se spune că insusi Carol cel Mare s-a îndrăgostit iremediabil de această brânză atunci când a gustat-o în secolul VIII la o mănăstire. Exemplul regelui a fost urmat de nobili și apoi de popor și așa brânza brie a devenit preferata francezilor.



Vinul

Crama Vinc este situata la 10 de km de Segarcea, în satul Drănic, Amplasamentul viei, - „Via lui Mardale” - pe Dealul Viilor, un deal cu orientare sudică aproape de râul Jiu, unde este asigurată mereu o bună aerisire a plantaţiei şi numeroase zile însorite necesare maturizării strugurilor în cele mai bune condiţii, a ajutat la obţinerea de vin de calitate, cu personalitate şi buchet desăvârşit. Au fost alese pentru cele 18,4 hectare, două soiuri autohtone: Tămâioasă Românească şi Fetească Neagră alături de alte trei, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon şi Merlot. În anul 2013 vinul produs aici primele două medalii la un concurs internaţional de profil.

Sunt adepta vinurilor rosii... ce sa fac daca-mi plac? Spune-mi tu daca-i vina mea... cum spunea o melodie veche... batrana ca mine :). Revenind... Fiind indragostita de vinul rosu, mi-a placut ultimul sortiment, Merlot. Nu ma dau in vant dupa Merlot, dar acesta a fost bine echilibrat si chiar am reusit sa degust 2 pahare... (a nu se spune mai departe ca am cerut un refill!!!!).
Cuvantul ce desemneaza cel mai bine acest vin din aceasta seara a fost... Speranta

 Merlot-ul a fost acompaniat de o crema de branza realizata de Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro, care a adaugat branzei cu mucegai nobil ceva smantana, zeama de lamaie, pasiune si... inca ceva (nu a spus ce, cica sa intram la el pe site sa aflam). Nu ma deranjeaza, caci oricum intru des pe acolo :). Danish Blu Traditional - Castello este minunatia care - desi miroase urat pentru unii, este adorabila pentru altii... asa a fost si pentru mine in seara asta de joi - Adorabil!!!

Combinatia in ansamblu poate fi catalogata drept Emotie, mai ales ca atmosfera a fost de asa natura.

Am avut parte de o seara frumoasa, cu oameni frumosi, cu muzica buna si cu delicatese pentru (de)gustat. Si am aflat ceva cu ocazia asta: niciodata nu sti ce poate aduce un zambet, o privire, un pahar de vin sau un acord de vioara.

Traiti frumos! Azi!

Invitatie de Week-end pentru parinti

Pentru toti parintii, viitorii parinti, pentru bunici, unchi, matusi, nasi, mosi... pentru toti cei care au un copil minim in dotare sau in apropriere/vecinatate/familia extinsa, am un anunt de facut: in weekendul 22-24 Aprilie 2016 la Centrul Multifunctional din Craiova, între orele 10:00 si 18:00 va avea loc un eveniment dedicat prichindeilor: Hello Baby EXPO 

Acest târg pentru copii si părinti va asteapta asadar pe toti sa ii calcati pragul si sa va bucurati de o gramada de produse si servicii de care cu siguranta aveti nevoie. Veti gasi aici, intre altele, produse de igienă si cosmetice gravide, bănci de celule stem, servicii medicale gravide, jocuri si jucării, servicii educationale, edituri si librării, servicii medicale si multe altele.

Mie mi-a atras atentia din doua motive:
1. Pentru ca se apropie Pastele si, in calitate de nasa de doi finuti trebuie sa ma prezint la datorie cu ceva cadouri speciale pentru ei. Am vazut ca vor fi multi expozanti cu jucarii, carti si hainute pentru copii de toate varstele
2. Pentru ca ma intereseaza studiourile foto, si am inteles ca aici va fi un segmenet intreg de servicii pe aceasta nisa. M-am gandit sa fac o sedinta foto cu cei doi ingerasi de care va spuneam si cred ca Pastele asta este cea mai buna ocazie.

Evenimentul este gandit la scara mare, caci vor fi foarte multe standuri de prezentare si vanzare, vor fi prezenti specialisti care vor sustine diverse miniconferinte, dar vor fi si oferte speciale pentru vizitatori si zone de recreere pentru cei mici.

Pentru mai multe datalii puteti intra pe pagina de Facebook Hello Baby EXPO.

Ne vedem acolo, da?

Ii privim si ii iubim... din ce in ce mai mult

Sa privesti fara sa intelegi: iata Paradisul... asa spunea Cioran acum ceva timp. Sa privesti fara sa intelegi... cui nu i s-a intamplat? Se intampla uneori sa privim omul pe care il iubim fara sa intelegem sau, din contra, sa intelegem prea mult.

Cand privim omul pe care il iubim sufletelul ne zambeste. Nu cred sa existe sentiment mai placut decat acela sa poti privi in voie pe cel pe care inimioara ta l-a ales, fara sa te intrebe si fara sa te anunte macar. Ati observat ce frumosi sunt atunci cand sunt priviti fara sa stie? Nu isi cenzureaza nici un gest, nici un zambet, nici un moft. Sunt frumosi si naturali, sunt ei pe deplin si exact asa cum ii iubim.

Ii privim cu nesat atunci cand sunt picati pe ganduri, cand incearca sa rezolve o problema importanta sau atunci cand nu reusesc sa citeasca scrisul prea mic de pe ambalaj. Ii privim cu dragoste atunci cand mananca cu pofta din pestele pe care l-am pregatit special pentru ei, dar si atunci cand plimba lingura prin supa. Ii sorbim din priviri cand dorm si ne tinem respiratia sa nu ii trezim cumva, sa nu le tulburam linistea si sa le stergem cumva zambetul acela angelic de pe chip. Dorm atat de frumos, sunt atat de calzi si de blajini in orele diminetii incat par niste copii rasfatati. Si asta sunt! Sunt copiii nostri pe care ii hranim, ii alintam si ii iubim cu toata inima.

Ii privim cu ochii sufletului mereu, chiar si atunci cand nu sunt langa noi. Ii privim - desi se afla la kilometri multi de noi - cum isi aranjeaza lucrurile pe birou, cum isi pornesc adormiti laptopul sau cum isi prepara un ceai. Ii urmarim cu coada ochiului si atunci cand masinaria asta care ni-i rapeste atat de mult si atat de des nu face ce ii cer si se supara si se stramba la ea si chiar, uneori, ii vorbesc ca si cum ar avea viata.

Cel mai mult insa imi place sa il privesc in public. Atunci stiu ca nu este cel mai indicat loc sau moment pentru a-i analiza fiecare trasatura, fiecare fir de par, fiecare cuta a fetei si fiecare tresarire involuntara. Dar mie atunci imi place mai mult. Isi ia aerul acela de barbat hotarat, de om cu picioarele pe pamant, care nu se lasa intimidat de nimic. Ii urmaresc ticurile.... fiecare deschidere a gurii, fiecare buzitza lasata si fiecare botic pe care il face atat de natural si de dulce. Ochii lui fie se misca ca doua margele in cautarea ideii perfecte, fie sunt atintiti asupra celui ce vorbeste, in incercarea de a patrunde si cele mai ascunse intelesuri. Ii privesc chipul, ii admir mintea si imi doresc sa reusesc sa patrund macar o particica din ceea ce se intampla acolo, in spatele atitudinii asteia serioase.

In acelasi timp insa, ma bucur ca stiu ce se afla in spatele ochilor lui... si asta este tot ceea ce conteaza acum pentru mine. Pentru ca cel mai tare imi place sa ii privesc ochii. Fascinatia mea pentru ochi ma poarta in lumi nestiute, in salasuri ale sufletului pe care poate nu multi au avut norocul sa ajunga. Sa privesti pe cineva atat de adanc in ochi incat sa ii vezi sufletul si sa ii citesti iubirea...  ce bucurie poate fi mai mare?

Ai simtit vreodata cum toata dragostea de care este capabil un om te invaluie printr-o singura privire? Ai vazut cum acel cordon care leaga doua suflete se strange mai tare si mai tare cu fiecare clipa, cu fiecare vorba sau, si mai bine, cu fiecare tacere dintre voi?

Doar sa il privesc ma face fericita. El nu intelege asta, desi ii spun mereu cand ma surpinde privindu-l. Nu intelege cum doar privind in tacere te poti indragosti din nou si din nou de cineva... nu intelege ca acele momente te pot face sa zbori, sa visezi si sa te incarci cu energie si viata pentru zilele ce vor urma. Tot ce stie este ca, atunci cand sunt in preajma lui zambesc cu totul, chiar daca sunt trista, obosita, suparata sau chiar nervoasa. Insa simpla lui prezenta ma linisteste si ma incalzeste. Nu i-am spus asta pana acum... dar cred cu tarie ca stie si, mai ales, ca simte. Sper ca ma simte....

Imi place sa il privesc pe dea-ntregul, din cap pana in picioare, sa zambesc si sa multumesc pentru ceea ce am. Asta fac in fiecare zi, si ma bucur si ma minunez de sansa pe care o am... sansa de a fi intalnit o astfel de persoana, o astfel de energie, o astfel de iubire.