Avincis - un colt de Rai

A trecut ceva timp de la evenimentul despre care voi povesti acum, insa nu am avut inca starea si timpul necesar pentru a scrie despre el.

Ca urmare a unei conjuncturi mai mult decat fericite, am avut bucuria de a-l cunoaste pe Mihai Frincu, reprezentant de seama al Cramei Avincis. Daca despre prima noastra intalnire am scris si am descris in impletirea vinului cu iubirea, acum urmeaza continuarea, caci Mihai ne-a invitat la Picnicul anual organizat pe domeniul familiei Stoica, in Valcea. Evenimentul este unul special, reunind prieteni si apropiati ai Cramei, dar si iubitori de vin si de bun gust.

Alaturi de gasca  largita de Bloggeri craioveni am pornit astfel spre Vila Dobrusa, locul care avea sa imi ramana intiparit in inima mult timp de acum inainte.

Atmosfera a fost una de poveste, iar vremea a tinut cu noi, caci soarele s-a mai ascuns dupa norii purtati de colo-colo de prietenul meu cel mai bun, vantul.

Vila Dobrusa, Avincis

Picnicul in sine a fost foarte reusit, cu oameni frumosi, distinsi si destinsi, relaxati, zambitori, calzi si blanzi. La asta sigur a contribuit si vinul, care s-a ridicat la nivelul asteptarilor, ba chiar le-a si depasit. Alb sau rosu, a fost pentru toate gusturile si pentru toate preferintele. Muzica si decorul au fost si ele la inaltime.... Sa nu credeti ca vreau sa ii laud excesiv, dar pentru mine chiar a fost totul foarte placut.

Aceasta zi m-a facut sa inteleg ca ceea ce ne inconjoara este frumos sau urat doar pentru ca asa vedem noi. Daca nu ai cu cine sa te bucuri de acele frumuseti... ele nu exista. Eu si grupul meu restrans de prieteni am savurat fiecare clipa, fiecare miros purtat de vant, fiecare fir de iarba si fiecare pahar de vin pe care l-am degustat acolo. Pot spune ca este un loc unde uiti pentru cateva ore de oras, de agitatia lui, de munca, de obligatii, de lumea nebuna in care traim, si in care te relaxezi si te detasezi complet de tot ceea ce iti poate umbri fericirea.

Cu un pahar de vin in mana, cu prietenii aproape si cu o asemenea priveliste cum iti ofera Domeniul Viticol Avincis... ce poti dori mai mult? Stiu... sa opresti timpul!

Multumesc din nou lui Mihai pentru bucuria de a ma fi invitat si pentru primirea minunata, si promitem sa revenim cat de curand pentru o noua cura de liniste si frumusete!

Iar voua, dragii mei, nu pot decat sa va recomand sa mergeti acolo! Nu veti regreta... mai ales ca puteti ramane si peste noapte in acest superb loc!

Iubiti si lasati-va iubiti

Azi am avut o revelatie.

Trebuie sa invat sa ma bucur de ceea ce este, de ceea ce am, de ceea ce poate deveni un lucru, o situatie, si sa las trecutul si scenariile nerealiste deoparte. Asta este cheia spre fericire si spre impacarea cu sine si cu viata asta.

Mi-a luat ceva timp sa ajung aici... dar am avut si ceva ajutor, pentru care multumesc! :)

Acum insa, ca am inteles, voi incerca... si voi reusi... sa nu uit.

... Asta scriam eu acum ceva timp... si am descoperit azi postarea inceputa si neterminata. Recitind insa, am ajuns la concluzia ca revelatia asta o am frecvent, atunci cand realizez ca trebuie sa fiu recunoscatoare pentru totul, pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de oamenii frumosi si dragi de langa mine.

Din pacate, de multe ori uitam sa fim multumiti cu ce avem si mereu amanam fericirea pentru vara viitoare, pentru ziua de salariu, pentru cand imi voi lua casa mea, pana cand ma voi marita/insura, pentru cand vor fi copii mari, pentru orice alta zi, care se promite a fi mai buna, mai fericita, mai potrivita pentru a te bucura de ea...

Si astfel ne trece viata si se trec si oamenii de langa noi. Citeam povesti ale unor oameni care si-au pierdut prieteni si rude, ce s-au dus prea devreme pe alte taramuri.... am avut si eu un astfel de prieten... care a murit la 30 si ceva de ani...

Nu mai asteptati sa treaca timpul, nu mai amanati fericirea!

Traiti azi!

Iubiti si lasati-va iubiti! Meritati! :)

Inca o data vinul si iubirea se impletesc

O altfel de degustare...

Locatia aleasa pentru aceasta editie, a saptea, a fost una perfecta, de vara: terasa restaurantului Mignon din Craiova, intim, frumos, cu miros de iasomie si cu aer curat si racoros.

Branzeturile oferite ca de obicei de cei de la Delaco au fost tot de vara, mai usoare, mai fresh, cu atat mai mult cu cat Alin le-a combinat cu fructe proaspete, de sezon: cirese si capsune.

Vinul a fost oferit de data aceasta de Avincis, de pe meleaguri valcene. Sincera sa fiu nu incercasem pana acum aceste vinuri, asa ca am profitat si am degustat pe indelete si chiar de mai multe ori.

Starea mea, nu tocmai vesela, a fost repede imbunatatita de prietenii dragi ce imi oprisera loc cu ei la masa. E bine sa ai asemenea oameni alaturi.. si le multumesc! 


Mihai Frincu, reprezentantul cramei Avincis, a inceput sa spuna povestea de dragoste a Domnului de Roua, care isi vizita iubita in fiecare noapte, insa o parasea la cantatul cocosilor, pentru a se feri de oamenii din sat. Povestea, desi foarte frumoasa, m-a intristat, caci in cele din urma rautatea oamenilor i-a despartit pe cei doi indragostiti pentru totdeauna... Satenii au ascuns cocosii, iar Domnul nostru a fost surprins de primele raze ale soarelui si a fost transformat pentru totdeauna in boabe delicate de roua... Atat de aproape de iubita lui si totusi, atat de departe....

Povestea a facut parca si mai bun vinul alb ce a insotit-o, si parca am simtit mirosul diminetii si frumusetea iubirii...

Ca de obicei, vinul mi-a dat de furca atunci cand a trebuit sa aleg un preferat... Daca la branzeturi am deja cateva favorite, atunci cand vine vorba de vinuri si de combinatii am mereu probleme... De data aceasta am oscilat intre cea de-a doua si a treia pereche, adica un vin alb si un rose. 


In cele din urma am ales numarul trei, Rose-ul asociat cu Brie au Bleu, o branza frantuzeasca de inspiratie nemteasca. Vinul are un buchet ce dezvăluie arome de căpşune sălbatice şi cireşe proaspete.  Un amestec de Cabernet Sauvignon (70%) şi Merlot (30%), acest vin este uimitor de placut, cu o culoare aparte si cu o poveste ce asteapta sa fie descoperita.


Daca branza mi-a sugerat de data aceasta Delicatete, vinul a fost o Poveste, iar impreuna au alcatuit Legenda delicata a iubirii, a dorului si a diminetilor de vara.

Cum spuneam, seara a fost mai frumoasa datorita oamenilor din jurul meu. Am avut placerea sa il cunosc pe reprezentantul Avincis, cel care ne-a dus intr-o lume a povestilor, a zeilor, totul impletit cu vinul si cu traditia vinificatiei pe meleaguri oltenesti si nu numai.

Sa nu uitam ca acest eveniment este organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si de DictionarCulinar.ro. 

Schimbarile fac parte din viata noastra... fie ca ne place sau nu... Important este sa invatam ceva din asta si, daca nu ne place sentimentul, sa nu mai facem astfel de schimbari... mai ales daca nu stim ce va urma. 

Traiti si bucurati-va de ceea ce aveti acum. Maine cine stie daca mai suntem pe aici...

Incercati experienta mexicana in centrul Craiovei

Azi... despre Craiova si partile ei bune.

Fajitas de Polo

Sunt o gurmanda - de cele mai multe ori - si imi place sa incerc mereu preparate noi atunci cand ies in oras, sau retete noi atunci cand ma aflu la mine in bucatarie. 

Asa se face ca acum ceva timp am descoperit un restaurant mexican chiar la mine in oras. Ador mancarea mexicana, caci este cu muuuult ardei, cu sosuri si cu arome aparte.

Am avut placerea sa il cunosc si pe proprietar, cel care se ocupa si de bucatarie si care scoate din mainile sale niste preparate de te lingi pe degete. Alin, caci acesta este numele sau, se plimba mereu printre oameni, le recomanda un preparat din meniu si incearca de fiecare data sa afle gusturile si preferintele fiecaruia, pentru a putea astfel sa le ofere gustul perfect. Mancarea mexicana este in general mai... picanta, mai iute, insa Alin ne ofera posibilitatea de a alege intensitatea dorita si combinatia dorita. Altfel spus, mancarea este pe placul tuturor, astfel ca toata lumea pleaca cu zambetul pe buze de aici, dar si cu mana tinandu-se de burta de la asa mancare buna si muulta. 

Daca vreti sa gasiti informatii mai multe despre povestea lui intrati pe pagina lor de Facebook Fajitas Tex Mex sau pe site. Acesta este primul restaurant mexican Craiova, o experienta cu totul aparte pentru cei ce vor sa manance bine, sa incerce lucruri noi si sa se bucure de o atmosfera relaxata, ideala pentru vara asta. Apropo, nu uitati ca are si o terasa generoasa...

Sa va spun ce am mancat eu acolo? Am incercat cam tot ce este in meniu, insa preferatele mele sunt Fajitas de Polo, BURRITO de Chilli con Carne sau Tarta de Queso. 

Sa va fac si mai multa pofta?

Buritto de Chilli

Tarta de Queso

Vinul si oamenii...

Un vin bun, o gustare cremoasa, o muzica buna si un zambet cald. Avem voie sa cerem mai mult?

Ma intorc si azi la subiectul meu preferat: dragostea si vinul "condimentate" cu putina branza, mai mofturoasa sau mai "puturoasa" (a se citi "cu mucegai nobil"). A fost, asa cum deja v-am obisnuit, la o noua editie a Branzeturilor cum se...  cuVin, la care am participat - ca de obicei - de la inceputul inceputurilor pana cand s-au inchis portile.

Apropo de porti, de data aceasta evenimentul a avut loc la Crema Bistro, un local cat se poate de primitor si de bine organizat, care a reusit sa ma impresioneze prin deschidere si buna-vointa.

Branzeturile au fost oferite cu generozitate de cei de la Delaco, care au pus la bataie si feluri noi, foarte interesante si mai ales potrivite pentru anotimpul in care ne aflam.

Vinurile au fost cat se poate de loco, adica doljene: Crama V.inc a oferit cele 5 sortimente de vin, trei albe, un roze si un Merlot, deci rosu.

Seara nu a inceput asa cum ma asteptam si a continuat ceva mai bine, insa simteam ca imi lipseste acel ceva care sa imi aduca bucuria si zambetul in priviri. Situatia s-a schimbat odata cu aparitia vinurilor, care au reusit sa imi redea starea de bine si sa ma scoata din oboseala si apatia in care cazusem. Acesta este unul dintre motivele pentru care ador vinul... te poarta intr-o poveste si te face sa uiti de tot ceea ce este rau si trist. Vinul si oamenii...

Povestea mea a fost completata de muzica de data aceasta... o superba surpriza pe care nu o voi uita mult timp de acum inainte... Ne-am bucurat de muzica live, cantata la pian si vioara de doi oameni speciali, doi muzicieni care au reusit sa picure in sufletul meu caldura si taria de care aveam nevoie pentru a trece cu bine de acea seara.

Sa ne intoarcem la vin si branza... din cele 5 perechi am avut o preferata, insa si ceva surprize. Eu nu beau vin de Tamaioasa, cum se spune pe la noi... nu imi plac nici strugurii, nici mustul, nici vinul, nici mirosul... De data aceasta am incercat o combinatie facuta de cei de la crama V.inc, un cupaj de Tamaioasa + Sauvignon Blanc. Pot sa spun ca m-a impresionat si m-a facut sa imi schimb putin perspectiva asupra acestui vin.

Branza mea preferata - sau una dintre ele - este Brie - Ile de France. As manca acest sortiment de branza cremoasa cu invelis alb oricand, la orice ora si la orice vin :). Este o branza cu gust usor si o textura delicata, o adevarata placere. Nu am vorbit pana acum prea mult depre branza pentru ca nu m-am putut hotara la una anume. Acum insa am decis sa va povestesc despre Brie, caci merita incercata si asezata pe masa alaturi de un vin si de alte preparate uosare. Denumită după provincia cu același nume, Brie este considerate regina brânzeturilor franțuzești. Se spune că insusi Carol cel Mare s-a îndrăgostit iremediabil de această brânză atunci când a gustat-o în secolul VIII la o mănăstire. Exemplul regelui a fost urmat de nobili și apoi de popor și așa brânza brie a devenit preferata francezilor.



Vinul

Crama Vinc este situata la 10 de km de Segarcea, în satul Drănic, Amplasamentul viei, - „Via lui Mardale” - pe Dealul Viilor, un deal cu orientare sudică aproape de râul Jiu, unde este asigurată mereu o bună aerisire a plantaţiei şi numeroase zile însorite necesare maturizării strugurilor în cele mai bune condiţii, a ajutat la obţinerea de vin de calitate, cu personalitate şi buchet desăvârşit. Au fost alese pentru cele 18,4 hectare, două soiuri autohtone: Tămâioasă Românească şi Fetească Neagră alături de alte trei, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon şi Merlot. În anul 2013 vinul produs aici primele două medalii la un concurs internaţional de profil.

Sunt adepta vinurilor rosii... ce sa fac daca-mi plac? Spune-mi tu daca-i vina mea... cum spunea o melodie veche... batrana ca mine :). Revenind... Fiind indragostita de vinul rosu, mi-a placut ultimul sortiment, Merlot. Nu ma dau in vant dupa Merlot, dar acesta a fost bine echilibrat si chiar am reusit sa degust 2 pahare... (a nu se spune mai departe ca am cerut un refill!!!!).
Cuvantul ce desemneaza cel mai bine acest vin din aceasta seara a fost... Speranta

 Merlot-ul a fost acompaniat de o crema de branza realizata de Alin Sintimbrean de la DictionarCulinar.ro, care a adaugat branzei cu mucegai nobil ceva smantana, zeama de lamaie, pasiune si... inca ceva (nu a spus ce, cica sa intram la el pe site sa aflam). Nu ma deranjeaza, caci oricum intru des pe acolo :). Danish Blu Traditional - Castello este minunatia care - desi miroase urat pentru unii, este adorabila pentru altii... asa a fost si pentru mine in seara asta de joi - Adorabil!!!

Combinatia in ansamblu poate fi catalogata drept Emotie, mai ales ca atmosfera a fost de asa natura.

Am avut parte de o seara frumoasa, cu oameni frumosi, cu muzica buna si cu delicatese pentru (de)gustat. Si am aflat ceva cu ocazia asta: niciodata nu sti ce poate aduce un zambet, o privire, un pahar de vin sau un acord de vioara.

Traiti frumos! Azi!

Invitatie de Week-end pentru parinti

Pentru toti parintii, viitorii parinti, pentru bunici, unchi, matusi, nasi, mosi... pentru toti cei care au un copil minim in dotare sau in apropriere/vecinatate/familia extinsa, am un anunt de facut: in weekendul 22-24 Aprilie 2016 la Centrul Multifunctional din Craiova, între orele 10:00 si 18:00 va avea loc un eveniment dedicat prichindeilor: Hello Baby EXPO 

Acest târg pentru copii si părinti va asteapta asadar pe toti sa ii calcati pragul si sa va bucurati de o gramada de produse si servicii de care cu siguranta aveti nevoie. Veti gasi aici, intre altele, produse de igienă si cosmetice gravide, bănci de celule stem, servicii medicale gravide, jocuri si jucării, servicii educationale, edituri si librării, servicii medicale si multe altele.

Mie mi-a atras atentia din doua motive:
1. Pentru ca se apropie Pastele si, in calitate de nasa de doi finuti trebuie sa ma prezint la datorie cu ceva cadouri speciale pentru ei. Am vazut ca vor fi multi expozanti cu jucarii, carti si hainute pentru copii de toate varstele
2. Pentru ca ma intereseaza studiourile foto, si am inteles ca aici va fi un segmenet intreg de servicii pe aceasta nisa. M-am gandit sa fac o sedinta foto cu cei doi ingerasi de care va spuneam si cred ca Pastele asta este cea mai buna ocazie.

Evenimentul este gandit la scara mare, caci vor fi foarte multe standuri de prezentare si vanzare, vor fi prezenti specialisti care vor sustine diverse miniconferinte, dar vor fi si oferte speciale pentru vizitatori si zone de recreere pentru cei mici.

Pentru mai multe datalii puteti intra pe pagina de Facebook Hello Baby EXPO.

Ne vedem acolo, da?

Ii privim si ii iubim... din ce in ce mai mult

Sa privesti fara sa intelegi: iata Paradisul... asa spunea Cioran acum ceva timp. Sa privesti fara sa intelegi... cui nu i s-a intamplat? Se intampla uneori sa privim omul pe care il iubim fara sa intelegem sau, din contra, sa intelegem prea mult.

Cand privim omul pe care il iubim sufletelul ne zambeste. Nu cred sa existe sentiment mai placut decat acela sa poti privi in voie pe cel pe care inimioara ta l-a ales, fara sa te intrebe si fara sa te anunte macar. Ati observat ce frumosi sunt atunci cand sunt priviti fara sa stie? Nu isi cenzureaza nici un gest, nici un zambet, nici un moft. Sunt frumosi si naturali, sunt ei pe deplin si exact asa cum ii iubim.

Ii privim cu nesat atunci cand sunt picati pe ganduri, cand incearca sa rezolve o problema importanta sau atunci cand nu reusesc sa citeasca scrisul prea mic de pe ambalaj. Ii privim cu dragoste atunci cand mananca cu pofta din pestele pe care l-am pregatit special pentru ei, dar si atunci cand plimba lingura prin supa. Ii sorbim din priviri cand dorm si ne tinem respiratia sa nu ii trezim cumva, sa nu le tulburam linistea si sa le stergem cumva zambetul acela angelic de pe chip. Dorm atat de frumos, sunt atat de calzi si de blajini in orele diminetii incat par niste copii rasfatati. Si asta sunt! Sunt copiii nostri pe care ii hranim, ii alintam si ii iubim cu toata inima.

Ii privim cu ochii sufletului mereu, chiar si atunci cand nu sunt langa noi. Ii privim - desi se afla la kilometri multi de noi - cum isi aranjeaza lucrurile pe birou, cum isi pornesc adormiti laptopul sau cum isi prepara un ceai. Ii urmarim cu coada ochiului si atunci cand masinaria asta care ni-i rapeste atat de mult si atat de des nu face ce ii cer si se supara si se stramba la ea si chiar, uneori, ii vorbesc ca si cum ar avea viata.

Cel mai mult insa imi place sa il privesc in public. Atunci stiu ca nu este cel mai indicat loc sau moment pentru a-i analiza fiecare trasatura, fiecare fir de par, fiecare cuta a fetei si fiecare tresarire involuntara. Dar mie atunci imi place mai mult. Isi ia aerul acela de barbat hotarat, de om cu picioarele pe pamant, care nu se lasa intimidat de nimic. Ii urmaresc ticurile.... fiecare deschidere a gurii, fiecare buzitza lasata si fiecare botic pe care il face atat de natural si de dulce. Ochii lui fie se misca ca doua margele in cautarea ideii perfecte, fie sunt atintiti asupra celui ce vorbeste, in incercarea de a patrunde si cele mai ascunse intelesuri. Ii privesc chipul, ii admir mintea si imi doresc sa reusesc sa patrund macar o particica din ceea ce se intampla acolo, in spatele atitudinii asteia serioase.

In acelasi timp insa, ma bucur ca stiu ce se afla in spatele ochilor lui... si asta este tot ceea ce conteaza acum pentru mine. Pentru ca cel mai tare imi place sa ii privesc ochii. Fascinatia mea pentru ochi ma poarta in lumi nestiute, in salasuri ale sufletului pe care poate nu multi au avut norocul sa ajunga. Sa privesti pe cineva atat de adanc in ochi incat sa ii vezi sufletul si sa ii citesti iubirea...  ce bucurie poate fi mai mare?

Ai simtit vreodata cum toata dragostea de care este capabil un om te invaluie printr-o singura privire? Ai vazut cum acel cordon care leaga doua suflete se strange mai tare si mai tare cu fiecare clipa, cu fiecare vorba sau, si mai bine, cu fiecare tacere dintre voi?

Doar sa il privesc ma face fericita. El nu intelege asta, desi ii spun mereu cand ma surpinde privindu-l. Nu intelege cum doar privind in tacere te poti indragosti din nou si din nou de cineva... nu intelege ca acele momente te pot face sa zbori, sa visezi si sa te incarci cu energie si viata pentru zilele ce vor urma. Tot ce stie este ca, atunci cand sunt in preajma lui zambesc cu totul, chiar daca sunt trista, obosita, suparata sau chiar nervoasa. Insa simpla lui prezenta ma linisteste si ma incalzeste. Nu i-am spus asta pana acum... dar cred cu tarie ca stie si, mai ales, ca simte. Sper ca ma simte....

Imi place sa il privesc pe dea-ntregul, din cap pana in picioare, sa zambesc si sa multumesc pentru ceea ce am. Asta fac in fiecare zi, si ma bucur si ma minunez de sansa pe care o am... sansa de a fi intalnit o astfel de persoana, o astfel de energie, o astfel de iubire.

Bun gust si gust bun... bun!

Am, se pare, o mare afinitate pentru tot ceea ce presupune oamenii sus pusi. Daca data trecuta m-am intretinut cu Printul Vlad, de data aceasta am facut cunostinta cu legendarul print Anton Bibescu, deci nu ma dezmint nici acum. In viata Dumnezeu mi-a scos mereu oameni frumosi in cale, iar cei ce conteaza cu adevarat au ramas alaturi de mine de-a lungul timpului, fie ca este vorba de muuulti ani sau doar de 6 luni. 

Sa va explic!

Am avut bucuria, onoarea si datoria de a participa la editia cu numarul 5 a evenimentului de geniu Branzeturi cum se... cuVin! Am tot povestit despre el caci, dincolo de faptul ca ador vinul si imi plac tare branzeturile, mi se pare extrem de bine venita initiativa de a educa putin gusturile noastre, ale romanilor, in materie de mancaruri, vinuri si, mai ales, in materie de Food Pairing. Altfel spus, sustin initiativa de a informa in ceea ce priveste modul cum trebuie alese si combinate doua gusturi pentru a se potenta intre ele si pentru ca rezultatul final sa depaseasca savoarea celor doua elemente luate separat.


Asociatia Blogerilor Olteni, reprezentata de Daniel Botea, si Alin Sintimbrean, de la DictionarCulinar.ro, au avut, ca de obicei, invitati de seama. Delaco, cel mai mare Fan Branza, partener vechi si foarte implicat a fost reprezentat de Gabriel Milos. De data aceasta am avut bucuria de a face cunostinta cu vinurile de la Domeniile Corcova. Ne-a onorat cu prezenta chiar domnul Şerban Damboviceanu, partener la Corcova Roy & Damboviceanu.

Locatia a fost una pe masura, cei de la Temple Bar fiind extrem de deschisi si de primitori. Personal vreau sa le multumesc pentru ajutor si pentru amabilitate!

Daca de obicei erau oferite la degustare 5 perechi, de data aceasta am avut cu una in plus, spre incantarea celor prezenti care, apropo, sunt tot mai multi si mai dornici de a experimenta si invata. 

Am avut 2 vinuri albe, un roze si 2 vinuri rosii. Seara s-a incheiat cu totul altfel ca pana acum, pentru ca a fost ales un vin alb dulce - Corcova Dessert. Trebuie sa mentionez ca acest vin este unul deosebit de dulce si de atomat, licoros, avand o concentratie de 143,6 gr de zahar pe litru, in conditiile in care un vin este considerat dulce daca depaseste concetratia de zahar de 45,01 gr/litru.

Noutatea a fost aceea ca toate soiurile au fost de origine frantuzeasca, si asta datorita istoriei din spatele cramei si a viei de la Corcova. 

Si ne intoarcem la printul meu. Zona Corcova din Mehedinti este recunoscuta ca fiind una cu traditie in vinificatie, aici fiind atestata o podgorie inca din secolul al XVI-lea. In sec. XIX-XX aceasta crama s-a aflat in proprietatea familiei Bibescu. Prințul Anton Bibescu a angajat pentru a avea grija de via sa un tanar agronom francez - Aristoteles Sauget. Acesta a realizat aici cupaje cu totul aparte, care nu au mai putut fi refacute de atunci.

Printul era indragostit de aceste locuri, de primavara pana toamna adora sa petreaca timpul in vie, sa miroase florile si sa isi desfete privirile cu rodul plin al viei si sa simta adierea vantului de toamna pe chip.

Dragostea lui pentru vin si podgorie mi-a fost transmisa si mie in aceasta seara, cand printul m-a plimbat printre gusturi si arome, printre mirosuri si povesti. Il simteam alaturi de mine pe printul Anton atunci cand am fost delectat cu fiecare tip de vin, insa cel mai tare m-a imbiat cu un vin rosu... cum altfel: Cuvée Racoveanu, Cabernet Sauvignon + Merlot, unde Cabernet Sauvignon este in proportie de 55% si Merlot de 45%. Acest vin m-a captivat de la prima vedere, si il simteam parca pe Anton - adica pe print, dar deja ne spuneam pe numele mic - cum imi povesteste despre modul cum se produce, despre expunerea sudica, despre faptul ca are alcool 14,8% (buuun! :) ) si ca se potriveste cu bucate alese... carnuri rosii, vanat si... branzeturi. Cuvantul serii, ce ar putea descrie acest vin, nu poate fi decat... Inspiratie

Asa am ajuns la partea de combinatie... Vinul a fost alaturat de Alin Sintimbrean unei branze tari, Grana Padano. O cunoasteti deja, este una dintre preferatele mele. Imperecherea lor a fost pe sufletul meu si nu numai al meu, multi dintre cei prezenti considerand ca este intr-adevar un mariaj perfect. Branza tare, cu aroma intensa, era invaluita de maiestuosul Cuvée, iar rezultatul te purta inapoi in timp, intr-o lume a bunului gust si a gustului bun. O astfel de imperechere te face sa intelegi cu adevarat valoarea unor lucruri facute asa cum trebuie, unor bunatati care se respecta pe ele si, totodata, il respecta si pe cel ce le degusta. Grana Padano sau... Intelepciune

Inspiratie si intelepciune la un loc nu poate insemna decat... Capodopera (... sau Dragoste :) )

Bucuria mea cea mai mare este sa observ, de la editie la editie, ca la noi, in aceasta mica si oropsita tara, se fac lucruri extraordinare, vinuri fantastic de bune, ca exista oameni care se implica, investesc si isi pun la bataie toata experienta, pentru a crea valoare adaugata aici, pentru noi.

Felicitari organizatorilor pentru un eveniment extrem de reusit si pentru o atmosfera cu totul aparte.

Credit si multumiri pentru fotografii DictionarCulinar.ro si Cristi Corneanu

Esti frumoasa si puternica. Da, tu!

Despre femei s-a scris foarte mult si se va tot scrie. Suntem complicate, prea sensibile, prea feminine, prea dure, prea masculine, prea ambitioase, prea lipsite de idealuri, prea blegute, prea urate, prea frumoase, prea provocatoare, prea babe, prea tinere, prea mature, prea copilaroase, prea dupa interes. Mereu este un prea... iar daca nu este se va gasi cu siguranta cineva sa il gaseasca numai si numai pentru a-l pune acolo.

Adevarul este ca o femeie trebuie sa fie, in prumul rand, femeie. Adica sa isi recunoasca, sa isi insuseasca si sa isi respecte statutul de femeie, de feminitate si frumusete delicata. Apoi urmeaza celelalte care nu, nu se se exclud.

Poate natura si bunul Dumnezeu nu ne-a fericit pe toate cu niste calitati fizice de invidiat, insa acest lucru nu este unul rau. Suntem diferite si unice in felul nostru, iar acest lucru ar trebui sa ne fie de ajuns.

Eu sunt departe de a fi perfecta si acest lucru nu face decat sa ma incante. Si stiti de ce? Pentru ca am descoperit ca cei care ma plac ma plac pentru ceea ce sunt eu in interior si nu pentru ca am picioare pana in gat sau un zambet impecabil. Si cred ca asta este cel mai important.

Nu neg faptul ca un fizic armonios si un chip frumos ajuta, insa nu sunt conditii eliminatorii pentru a reusi sau pentru a gasii ceea ce cauti in viata. Frumusetea exterioara poate fi ajutata daca tu, ca femeie, te ingrijesti putin si esti atenta la ceea ce iti transmite corpul. Adevarat, aceste lucruri se invata odata cu trecerea timpului, si este greu de crezut ca o tanara de 20 de ani imi va da dreptate. Insa cu timpul se va convinge. Si cu ajutorul celor de langa ea.

La o femeie conteaza mai mult atitudinea, increderea in sine si personalitatea. La fel si la un barbat. Daca nu ai personalitate nu existi. Daca nu o afirmi printr-un comportament adecvat si printr-o atitudine demna atunci nu o ai.

O femeie trebuie sa fie stapana pe ea, pe ceea ce poate si pe ceea ce vrea. Iar daca cineva ii spune ca nu poate, daca cei din jur nu o sustin, atunci ea trebuie sa isi apare Eu-l.

Traim in lumea in care trebuie sa fim perfecte. Sa avem un trup lucrat, dus la sala, care sa fie insa la fel de delicat precum al unei zeite. Trebuie sa fim slabute dar cu forme, sa avem parul mereu aranjat, dar fara sa ne ducem la salon, sa avem manichiura impecabila si pielea fina, fara a sta ore intregi la spa. Trebuie sa ne imbracam frumos, elegant, nici prea-prea nici foarte-foarte, nici prea sexy nici prea sobru, nici prea glossy nici prea manly. Si tot asa.

Trebuie sa stim sa ne purtam in societate alaturi de sotii sau iubitii minunati de langa noi. Sa stim sa gatim cate ceva, adica de la sarmale la salate si burgeri, de la cozonac la gogosi si LavaCake.

Sa avem casa mereu imaculata, cu ceva aburind in cuptor, in timp ce noi mirosim a tinerete si prospetime in timp ce suntem gata sa iesim in oras cu "gasca". Si nu, nu este o problema ca ai venit acasa mai tarziu decat el pentru ca ai muncit de la 9 la 18 la birou, ai facut cumparaturi, ai platit facturile, ai vizitat bunica bolnava si ai luat si paltonul de la curatatorie.

Cariera este foarte importanta. A ta. Si a lui. Trebuie sa te zbati sa ajungi pe cea mai de sus pozitie. Pe treapta din varf. Iar daca nu reusesti, atunci nu ai incercat suficient. Ar trebui sa insisti mai mult, sa lupti mai mult. Trebuie sa il sustii si pe el. Caci trebuie sa ajunga acolo unde si-a propus, si nu poate face asta de unul singur. Are nevoie sa stie ca ii esti alaturi mereu, ca se poate baza pe tine. Si ca il iubesti. Mereu si neconditionat.

Dincolo de acest portret al femeii din zilele noastre - pe care l-am exagerat, SPER, putin - femeia chiar trebuie sa le faca pe toate, sau cel putin sa stie din fiecare cate ceva. Insa nu pentru altii, ci pentru ea.

Nimic nu se compara cu sentimentul ca te poti descurca singura, in orice conditii si in orice circumstante. Si asta este tot ceea ce conteaza!

Suntem femei, suntem doamne, suntem feminine, iubim si suntem iubite, suntem frumoase si jucause.

Si suntem puternice!
Nu?

Tristetea mea si-a ta

Tristetea te cuprinde pe neasteptate, ca un val de ceata ce iti acopera simturile si iti amorteste reactiile. Nu esti superat, nu esti nervos, nu esti manios, nu vrei sa tipi, sa spargi, sa blestemi soarta si vremea pentru nimic. Esti pur si simplu trist.

Uneori stii de la ce a pornit... de la o cearta ramasa nerezolvata, de la o problema ce te-a secat de energie si acum exista pur si simplu indiferent de tine si de reactia sau implicarea ta. Altadata poate fi de la neputinta cu care trebuie sa te multumesti in fata unor lucruri...

De cele mai multe ori insa suntem tristi pentru ca suntem dezamagiti de cei de langa noi.

Cred ca dezamagirea este unul dintre cele mai rele sentimente pe care le poate experimenta omul. Atunci cand acordam incredere oamenilor, prietenilor, celor dragi, iar acestia reusesc cumva - voit sau nu -  sa ne dezamageasca, tot templul construit incet, cu renuntari si sperante, se destrama! Fiecare caramida ce cade lasa un gol imens in suflet, ne zgarie obrazul si ne increteste si mai tare fruntea. Zambim in cele din urma, pentru a nu lasa pe nimeni sa vada ce se afla sub masca aceasta cu care i-am obisnuit.

Tristetea te inconjoara si simti ca nimic nu te mai poate afecta. Poti zambi, chiar rade cu pofta alaturi de altii, insa ochii tai te tradeaza, asa cum o fac de fiecare data. In clipa in care ai ramas singur starea revine ca o matza si isi reia locul in sufletul tau... pentru ca nu a plecat de fapt niciodata. Se cuibareste bine, se intinde ceva mai mult si pune stapanire pe intreaga fiinta, astfel incat sa nu mai poata intra nimic acolo: nici cheful de munca, nici pofta de mancare, nici dorinta de a pleca dar nici setea de a sta. Ai face ceva dar nu stii niciodata ce... pentru ca nu sti ce ai... nu sti ce te poate face sa nu te mai simti asa de gol...

Intensitatea acestei tristeti este constanta, oricat vrei sa o uiti, sa o ascunzi, sa o azvarli sub pat si sa speri ca nu mai iese niciodata la lumina. Uneori insa pare de nesuportat, iar aceeasi tradatori de ochi incep sa lacrimeze... si plangi pentru tine, pentru ei, iti plangi desnadejdea si dorul, singuratatea si pustietatea. Si nu, nu devine mai usor. Lacrimile te ard, vrei sa le opresti dar vrei, in acelasi timp, sa plangi pana cand se va spala totul si vei uita. Dar asta nu se intampla niciodata.

Tristetea si singuratatea ne insotesc mereu. Stiu, nu putem fi fericiti in toate, dar nici nu cer asta. Vreau sa fim fericiti macar in ceea ce conteaza.

Te privesti in oglinda si ti pare ca esti mai batran, mai urat, mai lipsit de energie si de viata ca oricand. Si te intrebi: La ce bun toate astea?