Ce este fericirea?

Ce este fericirea? Sau, mai bine zis, cand suntem fericiti? Cum ne dam seama ca suntem fericiti?
Grele intrebari, insa am zis ca este o perioada propice abordarii acestui subiect, caci se apropie sarbatorile si toata lumea ne ureaza sa fim sanatosi, fericiti si eventual sa avem bani si copii.
Asadar, m-am tot gandit la fericire si la ce inseamna ea. Suntem oare fericiti? Ce ne face sa fim fericiti cu adevarat? Cum putem diferentia bucuria de fericire? Cum putem masura fericirea asta?

Dificil

Dragostea ne face fericiti sau nefericiti. Aici suntem de acord. Putem fi fericiti in dragoste, alaturi de persoana pe care am ales-o sa ne fie alaturi un timp, fie ca vorbim de cateva luni, cativa ani sau o viata intreaga.

Familia si copiii ne fac fericiti. Sau la fel de nefericiti ca iubitul/iubita care ne-a lasat pe neasteptate.

Catelul ne face fericiti, si pisica... si hamsterul.

Si o fapta buna, pe care am facut-o dintr-un impuls sau pe care am premeditat-o cateva luni.

Si un copil caruia i-am dat mingea jos din copac.

Unii se multumesc cu putin. In general. Dar si atunci cand este vorba de fericire.
Pentru noi toti fericirea este relativa. Totul este relativ in viata.
Unii se multumesc cu un telefon de la un prieten pe care nu l-a mai vazut de mult timp. Asta ii face fericiti.
Altii se multumesc cu un film bun si un pahar de vin rosu.
Unii sunt fericiti doar atunci cand stau alaturi de iubit/a toata ziua, cand se alinta si se trezesc impreuna zi de zi.
Altii se bucura daca li se pare ca au vazut silueta persoanei iubite in intuneric, pe o strada pustie, atunci cand el este departe... cui nu i s-a intamplat asta macar o data?
Unii isi hranesc fericirea cu poze si muzica buna.
Altii viseaza cu ochii deschisi, iar simplul visat ii face fericiti. Nu cer mai mult.
Unii ar da orice pentru un minut alaturi de persoana draga.
Altii zambesc singuri pe strada doar cu gandul la zambetul lui. Sau al ei. Si asta ii face fericiti.
Fericirea este si atunci cand te trezesti cu un zambet pe fata pentru ca ai visat ceva frumos. Sau pe ea. Sau pe el. Sau pe voi doi. Ce poate fi mai frumos decat sa iti visesi dragostea?

Unii sunt fericiti cand pot privi un rasarit de soare, iar altii atunci cand se pot plimba pe strada, singuri, in ploaie.

Pentru altii fericirea inseamna sa stii ca este cineva, undeva, care te viseaza.
Si care se gandeste la tine. Si care, poate, te iubeste. Si pe care il Iubesti.

Fericirea este si atunci cand ti se spune "Te iubesc, nu intelegi ca te iubesc?!"

Fericirea este si atunci cand te intreaba daca ai mancat... si iti spune ca aia nu e mancare :)

Fericirea poate veni si atunci cand il vezi zambind. Datorita tie. Sau pentru tine.

Fericirea ne-o facem singuri.
Avem posibilitatea de a alege daca suntem fericiti sau nu.
Avem puterea de a decide daca lipsa lui sau a ei este un motiv pentru a sta imbufnati toata ziua, sau este un prilej de a ne educa, de a ne intari si de a face alte lucruri care ne pot face fericiti.

Nu irositi clipa, caci este tot ce aveti.
Daca vreti sa vorbiti cu cineva, vorbiti. Sunati. Trimite-ti mesaj. Riscati.

Fericirea poate ne asteapta, insa trebuie sa mergem spre ea.


Sursa foto

Degustare de Caiete la ArhiDesign

Am fost foarte prinsa zilele astea cu diverse activitati, unele mai placute, altele mai putin, si nu am apucat sa va povestesc ce am facut weekend-ul trecut. Acum ma revansez :)

Grupul nostru, al bloggarilor olteni, suntem foarte frumosi (asta in cazul in care nu ati remarcat inca) si ne implicam in diverse initiative, mai ales in cele pe care le consideram utile si de care suntem mandri.

Romani autentici, patrioti cu totul, ne-am decis sa sprijinim si producatorii locali, oamenii care au curajul si dorinta de a face ceva si in tara noastra, care se incapataneaza sa investeasca si sa isi consume timpul si energia, dar si inteligenta, pentru a ne ridica si noi si, o data cu noi, si orasul noastru preaiubit, Craiova.

O astfel de persoana cu initiativa este domnul Buzatu, cel care se afla in spatele numelui "Plus". Fiind parte a grupului nostru si cunoscandu-ne pasiunea, ne-a onorat cu o invitatie la fabrica sa, ArhiDesing, de care sunt sigura ca ati auzit cu totii, Pentru cei din generatia mea, va spun ca aici se fabricau acele caiete pe ale caror coperte se gasea desenata o fata slaba care purta o maaaare pizza... ce am mai poftit noi in liceu la copertele alea...

Vizita in fabrica a fost cat se poate de interesanta, mai ales pentru cei ce adora mirosul de hartie si pe cel de tus, specific. Nu voi intra in detalii tehnice caci nu este domeniul meu, insa privind din perspectiva unui neavizat, va spun ca am fost foarte surprinsa. O parte din operatiuni se desfasoara automatizat, in timp ce altele sunt inca realizate manual, pentru o calitate mai buna si pentru ca atingerea umana nu se compara cu nimic. Desi salut progresul tehnologic, eu inca apreciez lucrurile facute de mana omului, iar faptul ca am descoperit si aici oameni care se implica si care pun efectiv mana si muncesc m-a bucurat nespus.

Am primit si daruri la final, daruri pe care le puteti observa si in poza de grup de mai jos.

Spune-mi ceva

de Adam Asnyk

Spune-mi ceva, dupa vorbele-acele
Tanjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioara inima mea.Spune-mi ceva …

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu stie,
Straniu, vorbele tale leagana-adie.
Ca si o floare, vorbele tale m-ar mangaia.
Spune-mi ceva …

Uneori ne gasim jumatatea din viata asta... sau din alta

Uneori ne indragostim de cine nu trebuie...
Alteori... gasim persoana potrivita.
Pentru ca este mereu langa noi, pentru ca ne face sa radem si pentru ca e frumoasa
Pentru ca zambeste frumos.
Pentru ca e senin si pozitiv. Pentru ca mereu gaseste o solutie. Pentru ca are varsta potrivita. Pentru ca este bine facut. Pentru ca este slaba, dar nu tocmai. Pentru ca are parul lung. 
Pentru felul cum te priveste. Pentru ochii adanci. Pentru maini. 
Pentru ca tanjim dupa mangaierea ei. Sau a lui. Pentru ca iti citeste sufletul cu o privire. 
Pentru ca citeste. Pentru ca priviti impreuna acelasi film, desi va despart mai multi kilometri. 

Pentru ca este destept. Si desteapta. Pentru ca nu se da batuta. Pentru ca este ambitioasa si capoasa si indartnica. Pentru ca te priveste direct, in ochi, ca un copil inocent. Pentru ca este inca un copil.

Pentru ca este o femeie adevarata. Pentru hotararea si aerul de siguranta pe care il emana. Pentru ca este barbat.
Pentru toate momentele in care il privesti fara sa te vada. Pentru toate clipele in care ii cercetezi chipul pe furis. Pentru ca ii stii toate cutele lasate de vreme, griji si vant.
Pentru ca are grija de tine.
Pentru ca te alinta. Pentru ca te lasa sa o/il alinti. 
Pentru ca nu se teme sa isi deschida sufletul in fata ta. 
Pentru ca iti spune sa mananci. Si pentru ca te cearta din inima daca nu o faci. Si pentru ca iti gateste cu drag.
Pentru ca se ingrijeste. Pentru ca se duce la sala pentru sine, dar si pentru tine.
Pentru ca iti cere sfatul si te asculta. Pentru ca stie ce are de facut. 
Pentru ca iti cumpara sosete cu buline.
Pentru ca iti cara rucsacul cel greu. Pentru ca tu nu il lasi.
Pentru ca se joaca in parul tau. Si ii place.
Pentru ca te priveste cu duiosie cand ai spus o rautate. 
Pentru ca iti cunoaste capriciile si ti le iubeste.
Pentru ca nu uita unde v-ati intalnit prima data. Pentru ca l-ai intimidat. Pentru ca atrage toate privirile. 
Pentru ca are multi prieteni. Pentru ca este un prieten adevarat.
Pentru ca se implica. Pentru ca te ajuta sa te dezvolti. Si creste alaturi de tine.
Pentru ca dimineata are chip de inger. Pentru ca te place fara machiaj. Pentru ca iti saruta mainile fara motiv.
Pentru felul cum se aranjeaza pentru tine. Pentru ca iti tine haina sa te imbraci.
Pentru ca isi lasa barba pentru tine. Ori pentru ca se rade sa nu te irite.
Pentru ca are mereu in geanta servetele, o surubelnita si poza ta.
Pentru ca iti povesteste depre orice cu pasiune. Pentru ca te asculta. Mereu.
Pentru ca isi cere scuze chiar si atunci cand nu stie cu ce a gresit.
Pentru ca nu vrea sa te faca sa suferi. Pentru ca se duce noaptea dupa ciocolata.
Pentru ca e vegana. Pentru ca face un gratar cu baietii.
Pentru ca isi calca singur camasa. Pentru ca stie sa schimbe singura un bec.
Pentru ca plange la filme. Pentru ca ii plac copiii. 
Pentru ca te viseaza.

Pentru ca te iubeste.
Iubeste si nu intreba de ce!



Sursa Foto
  

Uneori ne indragostim de cine nu trebuie

Uneori ne indragostim de cine nu trebuie.
Cui nu i s-a intamplat asta macar o data in viata?
De ce nu trebuie?... pentru ca asa spun altii, pentru ca spune ratiunea noastra, pentru ca asa se dovedeste a fi cativa ani mai tarziu.
Pentru ca este prea tanar sau prea batran, pentru ca nu are casa lui, pentru ca nu are un job bun, pentru ca asa zice mama, pentru ca este mai scund decat trebuie (se aplica in ambele directii la fel de bine), pentru ca nu are studii, pentru ca se da prea destept cu cate a facut el pana acum, pentru ca a avut prea multe relatii inainte, pentru ca este la prima relatie si nu stie ce face.
Pentru ca nu esti pregatita. Sau pregatit.
Pentru ca el nu este pregatit... sau ea.
Pentru ca e om insurat. Sau tu esti maritata. Sau amandoi.
Pentru ca fumeaza si bea prea mult. Pentru ca este din alt oras. Pentru ca prietenele tale nu il plac. Pentru ca prietenii tai o plac prea mult.
Pentru ca este prea sexi si atrage cam multe priviri. Pentru ca este o persoana introvertita si tine totul in sine.
Pentru ca nu se gandeste decat la bani. Pentru ca nu ii are.
Pentru ca a terminat acum putin timp o relatie. Pentru ca este singur/a de prea mult timp.
Pentru ca a avut relatii pasagere. Sau una si buna. Prea buna.
Pentru ca este prea serios/oasa. Ori prea zapacita.
Pentru ca are prea multi prieteni pe Facebook. Ori prea putini.
Pentru ca este vegetariana. Sau pentru ca vrea sa ii gatesti. Pentru ca mananca in oras.
Pentru ca iese cu baietii la bere prea des. Pentru ca arunca cu banii pe haine.
Pentru ca vorbeste prea mult la telefon.

Pentru ca nu te iubeste.
Atunci... iubeste-l tu!

Scara la cer - Marin Sorescu

Un fir de paianjen  Atârna de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos. Mi se trimite si Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâs! Pâs!

La multi ani, tarisoara mea!

Mancaruri alese

Desi ziua de 1 Decembrie este libera prin ordin de sus, la mine nu se prea aplica, deoarece atunci cand lucrezi in online oamenii sunt activi si in ziua ta libera, si in ziua lor libera, si in orice zi… si noapte. Asa ca si eu trebuie sa fiu in permanenta on, pe faza sau in priza. Asa se explica de ce am ezitat putin atunci cand am fost invitata cu mare drag de bloggerii craioveni la o petrecere atipica de ziua tarisoarei mele Romania.

Zambaret in otet

Patrioata sunt, chiar prea (cum spun prietenii mei plecati „dincolo”), insa nu obisnuiesc sa aniversez 1 Decembrie, caci eu imi cinstesc tara in fiecare zi. Anul acesta am decis insa sa fac o exceptie si sa ma rup putin din rutina (nu e niciodata rutina la mine, dar asa se spune) si sa merg sa ma distrez.

Zis si facut.

Intalnirea intre prieteni a avut loc – cum altfel – la un prieten acasa: Centrul de Limba si Cultura Poloneza din Craiova, unde gazda extrem de primitoare a fost Magdalena Filary.

Ardei umplut cu boabe de strugure

Am avut si super bunatati de degustat, oferite cu generozitate de prieteni vechi precum Delaco – cu branzeturi pufoase si foarte savuroase, cu somon si ciperci… – dar si de prieteni noi – Dolcesa si Jack&Jones , care ne-au adus cu drag muraturi, ardei umplut cu boabe de strugure, zacusca cu vinete, dulceata de ardei iute, gem de prune cu nuci, dulceata de gutui si alte bunatati. Pe langa acestea, am avut si bucate specifice Poloniei, asa numitele pirosti, umplute cu varza si carne cu ciuperci. O bunatate servita cu smantana.

La capitolul bauturi am avut o Vodka tot din Polonia, foarte buna – dupa cate am inteles, insa pe care nu prea am reusit sa o gust. Baietii au degustat si o palinca de 34 de ani de-a noastra, pe care insa am privit-o de la distanta cu respect. J

Am povestit despre Romania, despre Polonia, despre prieteni, ne-am facut planuri pentru sfarsitul de an si am impartasit dorintele si planurile pentru anul ce vine. 

M-am bucurat foarte tare sa descopar cat de uniti suntem si cat de frumosi sunt prietenii mei bloggari. 

La multi ani Romania mea!

Scurta poezie de dragoste

Una dintre preferatele mele... 

Sonetul XLIII – Elisabeth Browning

Cum te iubesc? 

Sa-ncerc o-nsiruire.

Adanc si larg si-nalt, atat cat poate

Atinge al meu suflet cand strabate

Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.

Si te iubesc cu zilnica iubire,

In pasnic fel, în zori, pe scapatate –

Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,

Curat, asa cum fugi de lingusire.

Si te iubesc cu patima avuta

In vechi dureri si cu credinta care

Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.

Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,

Cu viata mea! – si Domnul de-mi ajuta

Te voi iubi în moarte si mai tare.

Agentul Brie in actiune

Nume de cod: Branzeturi cum se… cuVin

Nume real: Seara minunata alaturi de oameni frumosi, branzeturi fine si vinuri alese, totul impachetat intr-o locatie pe masura (acum intelegeti de ce era nevoie de un nume de cod, nu?)

Data: 12 Noiembrie 2015

Locatie: in crama, la Restaurantul Rex

Participanti: branzeturile buuuneee oferite de cei de la Delaco si vinurile… cel putin la fel de bune, oferite de Crama Oprisor

Au fost invitati oameni foarte frumosi, dragi mie, dar si oameni noi, care ne-au facut onoarea sa se alature proiectului nostru. 

Seara a fost una cu totul speciala pentru mine, pentru ca vinurile au fost pe gustul meu – Cabernet Sauvignon! Voi stiti cum este acest vin? Este o delectare pentru simturi si, daca stii cum sa il degusti, sa il savurezi si sa ii patrunzi intelesurile ascunse, atunci te poate face foarte fericit… 

Surpriza serii a venit insa din alta zona, si anume din cea a branzeturilor, pe care Alin Sintimbrean le-a pus in valoare intr-un mod cu totul aparte. Stiti ca sunt o gurmanda si o patimasa a branzeturilor fara aere (a se citi „fara prea multe nuante de albastru”) – desi data trecuta am avut o mega surpriza cu Brie au Bleu (v-am povestit AICI) – dar acum am fost rasfatata cu totul.

Sa le luam insa pe rand.

Crama Oprisor ne-a delectat cu cinci sortimente diferite de vin, intre care unul alb. Desi toate au fost Cabernet Sauvignon, cum spuneam, au fost din game variate: Caloian – alb si rosu, Maiastru, Cabernet Sauvignon Oprisor, La Cetate. Uimitor a fost pentru mine ca aceste vinuri aveau note foarte distincte, aparte, usor de diferentiat chiar si de un novice ca mine. Pentru asta insa trebuie sa multumesc celor doi reprezentanti ai Cramei, somelierul Gabi Cristea si domnul Nicolae Lintu, degustator autorizat, care ne-au povestit ca unor prieteni dragi o parte din secretele vinului, din cele ale viei si ale degustarii.

Pe partea de branzeturi Alin a facut magie la propriu. Daca la editia anterioara a prezentat branzeturile simple pentru a le patrunde tainele, acum a ales sa le combine cu diverse condimente si cu putin ulei de masline. Nu va spun ce combinatii au reiesit din mainile lui, dar va spun ca mi-a placut tare si ca mai vreau. Condimentele utilizate au fost: piper roz, piper negru, piper verde, nucsoara, acestora adaugandu-se si smochinele dulci.

La final am avut parte de o noua surpriza: tombola cu premii. Va dati seama ce bucurie pe noi cand am aflat ca putem castiga vinul si branza care ne-au placut cel mai mult. Conditia era sa alegem una dintre cele cinci perechi… aici m-au pierdut iremediabil! Cum sa aleg o singura combinatie? Cum!? Cum?!

Combinatia nr. 5

Si am cazut pe ganduri… aveam de ales intre 5… m-am limitat cu greu la doua: prima si ultima. Sa va spun despre ele? Prima era de departe preferata mea, caci continea branza Petit Brie (varianta simpla, fara albastreli) si un vin alb, tot Cabernet Sauvignon (da, da, exista si in varianta pe alb J ). Mi-au placut ambele extrem de tare, si a fost chiar surprinzator, caci nu prea consum vin alb. Insa ultima… ultima continea un vin rosu magistral, puternic si totusi fin, aromat, intens… Un vin cu personalitate. Branza asortata a fost Gran Bavarese, care este o specialitate cu mucegai nobil, insa cu gust mai intens decat Brie au Bleu.

Petit Brie

In cele din urma am votat pentru prima varianta, pentru noile mele iubiri: Petit Brie si Caloian Cabernet Sauvignon Alb. Si acum simt pe limba gustul cremos al branzei cu nucsoara aromata spalate atat de diafan de vinul usor si foarte, foarte potrivit. Sec, proaspat, acest vin inspira dinamism si vioiciune, exact ca mine!

Branzeturi cum se... cuVin este un proiect initiat de Daniel Botea si Alin Sintimbrean, respectiv de Asbo.ro si DictionarCulinar.ro si isi propune educarea publicului neavizat in materie de bunatati culinare.

Sa fie de vina Potiunea?

Salutare,

Katy Perry

Voi o stiti pe Katy Perry? Este o super cantareata „de la ei”, care este insa foarte iubita si la noi. Si in China. Si in Mexic. Si in Guatemala. Si unde mai vreti voi.

Acum ceva vreme (mai exact la inceputul verii) si-a lansat un nou parfum – Parfumul Mad Potion  – care a generat o super isterie la nivel mondial. Eu, din curiozitate, am zis sa incerc si eu sa vad cum este (distribuitorul la noi este Coty) – sunt cam sucita cand vine vorba de mirosuri (am mai spus si o sustin). Am incercat asadar si am ramas chiar impresionata de mirosul facut parca pentru mine. Ganditi-va si voi: o combinatie de iasomie cu bujor… ce poate fi mai placut si mai feminin?

Dupa ce am mirosit acest parfum Katy Perry am aflat si un secret despre el: se pare ca este de fapt o potiune magica facuta de catre Katy punand in palarie o pisicuta, zaruri, luna si stelele. Cred ca de asta miroase asa de bine (mai ales de la luna!).

Acest mic secret pe care l-am „furat” de pe pagina de Facebook a parfumului mi-a amintit ca si eu am facut la un moment dat o potiune magica pentru a-l cuceri pe sotul meu… Hai ca va spun si voua, dar sa ramana intre noi!

Parfum Katy Perry

Cand l-am intalnit prima data era cu o „domnisoara” putin blonda (era blonda rau, spre alb), cu geaca si cizme roz! Am zis ca este imposibil ca respectiva tipa sa il fi cucerit cu putin roz, asa ca am conchis „Este vrajit!”. Era cazul sa actionez si eu!

Dar ce sa fac?

M-am gandit, m-am razgandit, si am gasit o singura solutie: o potiune magica! Mi-am suflecat manecile (stiti si voi ca vrajitoarele au rochiile alea cu maneci luuungi), am ferecat toate geamurile si usile (adica usa de la dormitor) si m-am pus pe treaba.

Am luat o caciula mai veche (palaria era la curatatorie caci tocmai imi facuse iepurasul o surpriza in ea) si am inceput sa indes in ea urmatoarele: o pana de inger (la final am mai pus una, caci am zis ca e mare nevoie), un suras de copil si cateva suvite blonde (de data asta era parul meu, natural, nevopsit). Am deschis borcanelul cu clipe fericite si am vrut sa pun doua-trei, dar au cazut mai multe.. si le-am lasat acolo. Am rupt si o crenguta de sinceritate, caci din asta am mai multa, si am indesat-o si pe ea acolo!

Am legat caciula bine la gura si am agitat-o zdravan!

Si ce credeti? Imediat ce am folosit-o pe victima a si functionat!

Secretul cred ca a stat in clipele alea de fericire care au cazut in plus, caci nici acum nu s-au epuizat…!

Va urez sa gasiti si voi potiunea potrivita pentru sufletul vostru pereche!

PS: Acest articol a fost scris si pentru SuperBlog 2015!