marți, 30 august 2016
Nu trebuie sa ratezi nici un moment in viata
Daca ziua de maine nu mai exista?
Daca azi e tot ce ai? Daca viata asta, asa cum o stim noi, va fi curmata de un eveniment dincolo de puterea noastra? Ai fi multumit de viata ta? Ai fi impacat cu ceea ce ai facut pana acum pentru tine?
Pentru tine, da. Nu pentru altii, ci pentru tine ca suflet pe acest pamant.
S-a tot vorbit pe tema asta... si mi-a dat de gandit, asa cum v-a dat probabil si voua... Lucrurile au inceput sa le lege la mine in ultimul timp, mai ales ca am trecut prin mai multe schimbari si sunt inca in curs de... motamorfozare.. In ce inca nu stiu, dar stiu sigur ca este vorba de o versiune mai buna a mea.
Am avut, pe langa multe altele, o problema la un genunchi, nu grava (sper), dar suficient de urata cat sa ma oblige sa stau mai mult in pat sau inchisa in casa... Pe mine, cea care nu poate sta inchisa niciodata, nicaieri... nici in casa, nici in viata, nici in ganduri sau vise. Mi-am dat seama acum ca nu trebuie sa ratezi nici un moment in viata si ca trebuie sa te duci sa iei ceea ce iti doresti.
Daca iubesti pe cineva, spune-i! Chiar daca nu iti va raspunde la fel... macar tu vei stii ca ti-ai jucat cartea la fericire... Daca vrei ceva, cere! Poate nu vei primi... dar, daca nu incerci, nu vei stii niciodata, nu? Daca te-ai saturat, pleaca! Nu e usor? Ba da, e oricum mai usor sa pleci decat sa ramai acolo, inchis... fie ca vorbim de un job, de o casa, de un oras sau o relatie.
O viata ai, de ce sa o traiesti chinuita? Pentru cine? Cand vei mai avea 30 de ani? Sau 40? Sau 51? Sau 23? Exact! Niciodata! Atunci, de ce astepti? Ce astepti? De ce sa traiesti o viata de nefericire?
Mereu asteptam ceva: ziua de sambata, vara, Craciunul, ziua de salariu, ziua aia speciala in care sa purtam rochia cea noua sau camasa cu butoni. Si, uite asa, nu ne bucuram de ziua asta pentru ca o asteptam pe urmatoarea... care ar trebui sa fie mai... frumoasa, vesela, luminoasa, senina, fericita... Si, atunci cand vine ziua aia... daca mai vine... uitam sa ne bucuram de ea. Suntem prinsi in acest cerc al asteptarilor, al tristetii si al nemultumirii, al nefericirii si dezamagirii... Si nu ne dam seama ca ne dezamagim noi pe noi insine... caci ne-am amagit prea mult...
Nu vreau sa mai astept... Timpul trece pe langa noi... sau noi trecem prin timp... fara sa intelegem ca nu ne vom intoarce niciodata la ziua asta, la clipa asta. De ce sa o petrecem singuri cand putem sa fim fericiti? De ce sa renuntam la visele noastre? De ce sa ne multumim cu ceea ce ne ofera viata fara sa incercam sa obtinem mai mult? Nu meritam mai mult? Nu putem mai mult? Eu cred ca putem si meritam mai mult. De fapt, STIU ca meritam mai mult!
marți, 9 august 2016
Bauer. Punct!
Vedere de la Crama Bauer
Degustare de vin este putin spus, caci experienta noastra la Crama Bauer de langa Dragasani a fost altceva...
Dar sa incepem cu inceputul.

Vizita in sine mi-a intrecut insa toate asteptarile.
Lumea Bauer este cu totul aparte. Ii spun asa pentru ca aici chiar este un taram special. Crama in sine este construita in varf de deal, iar privelistea de jur imprejur este de vis. Stand acolo si ascultand povestile Dlui. Bauer eram purtata in copilarie, cand visam sa am o casa in varf de deal, rupta de lume, cu vii si pomi langa mine, cu o curte uriasa fara garduri, cu doi caini, o bancuta, un sot iubitor si un apus de soare la orizont. Ei bine, visul meu se aseza acum la picioarele mele, de o frumusete extraordinara si cu o liniste la care noi, cei ce stam in oras nici nu putem sa o cuprindem cu mintea. Intregului miracol i s-a alaturat si vinul, cel care unea realitatea cu visul si transforma reveria in concret.
Vizita a inceput cu un tur al cramei si cu depanarea de amintiri si povesti cu talc istorisite de cel ce se ocupa de partea "stiintifica" a vinificatiei. Vita de vie este o planta destul de sensibila si de pretentioasa, iar pentru a obtine un vin bun este nevoie de foarte multa munca in camp si de maini iscusite care sa stie exact ce si cand sa faca pentru a intretine rodul si a-l duce pana in punctul in care se va tranforma in licoarea Bahica. Desi nu este mare, crama este dotata cu tot ce ii trebuie, cu scule si ustensile bine intretinute si foarte bine chibzuite. Acest concept, pe care familia Bauer incearca sa il introduca si sa il dezvolte aici se numeste creativitate naturala, o idee demna de urmarit si sustinut pe viitor.

Degustarea in sine a avut loc in poiana de langa crama, si a fost insotita de bucate alese, pregatite cu grija si mult talent de dna. Bauer. Am avut spre degustare 4 soiuri diferite de vin, "specialitati" daca le pot spune asa, sortimente pe care nu le gustasem pana acum.
Am degustat si savurat asadar Cramposie Selectionata 2015, vin sec, 11,1% vol. Alcool, 25 g/l zaharuri. Nu bausem pana acum, insa cu siguranta voi mai bea. Este un vin cu personalitate, pe care il tii minte usor si care se potriveste perfect cu vara si cu mancaruri usoare precum fructe de mare sau chiar un desert cu fructe. A urmat Sauvignon Blanc de 2014, la fel de placut si de parfumat. Inca ma uimeste cum poate un vin - in cazul de fata Sauvignon Blanc - sa fie atat de diferit fata de fratii sai de la alte crame.
Al treilea vin a fost ceva cu adevarat deosebit O.R.A.N.G.E din 2014. Cu o culoare aurie, strălucitoare, luminoasă şi un buchet complex de fructe galbene şi exotice, coajă de pâine poaspătă, fagure de miere si caramel. Gustul este aparte si pe mine m-a dus foarte tare spre tamaioasa, dar nu cum o stiu eu, ci mult mai intensa. O experienta cu totul aparte, mai ales pentru cei ce adora aromele tari.

Imi este greu sa aleg un singur vin pe care sa vi-l recomand, caci toate au fost deosebite. Cu toate astea, cred ca cel ce m-a impresionat a fost primul, Cramposie, cu atat mai mult cu cat este un soi romanesc, local, si foarte bun!

In incheiere as spune ca vinul Cramposie Selectionata 2015 este Surprinzator, vizita la crama a fost o Poveste, iar intreaga experienta a fost o Delectare.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)