Recomandari de joi

Am decis sa fac si o rubrica de recomandari, pentru a trage atentia citittorilor mei asupra unor surse noi de informatii atractive pentru ei.

Asa ca, azi, joi, voi face primele recomadari de articole sau stiri din doemnii de interes conexe.

Despre un film bun, de urmarit pentru cei ce sunt mai tineri si nu au apucat inca. Mai multe detalii ne ofera Dana Ilie

Despre cele mai bune sau interesante inventii ale anului ce se apropie de final, gasiti informatii la Ludoprogramming

Daca doriti sa evadati undeva si sa lasati vremea rece in urma, poate va intereseaza ceva destinatii  exotice.

Cam atat pentru azi.

Voi contiua in fiecare saptamana cu noi idei de citit.

Spor!

Planificarea unei calatorii neprogramate

Cu totii ne dorim sa plecam cateodata in lumea larga. Sau macar pana in cel mai apropiat oras.

Ca sa scapam de tot. Si de toti. Vrem sa evadam.

Uneori este mai greu, alteori mai usor, alteori imposibil.

Fie nu avem bani, fie nu avem masina, fie nu avem cu cine, fie nu putem scapa de  cineva si nu vrem sa luam cu noi, fie nu avem timp. Motive sunt multe. Scuze si mai multe. Insa uneori trebuie sa treem peste toate si sa plecam pur si simplu.

Asa ca m-am gandit sa fac un mic ghid despre ce trebuie sa facem daca „ni se pune plata” si vrem sa plecam.

Daca plegam neplanificat, avem nevoie de:

1.  Bani. Nu putem pleca nicaieri daca nu avem ceva bani la noi. Astfel, trebuie sa ne asiguram ca avem mereu bani cash la noi, dar si cardul in caz de urgenta.
2. Haine. Daca este iarna, si chiar daca plecam pentru o singura zi, este mai bine sa ne luam la noi si ceva in plus. Nu se stie peste ce dam pe drum, cum va fi vremea sau daca vom ramane inzapeziti sau va trebui sa impingem la masina si ne vom uda hainele. Va trebui sa fim pregatiti pentru orice. Daca este vara, atunci trebuie sa luam, pe langa schimb, si un pulover mai gros, pentru seara sau pentru o vreme mai ploioasa.
3. Ceva de mancare si apa. Mereu ne spunem ca vom lua de pe drum. Dar nu se potriveste mereu traseul cu planul. De aceea, daca nu ai timp sa faci acasa cateva sandvisuri, te poti opri pe drum sa iei cateva de la un supermarket sau de la un fast food. Nu trebuie sa te limitezi doar la biscuiti, chipsuri si cola. Un sandvis bun, consistent si proaspat va face o treaba mai buna. Iar cola nu tine de sete. Asa ca ia o sticla de apa de 2 litri pentru 2 persoane (vara vei bea mai mult, dar se incalzeste in masina daca nu ai lada speciala). Servetele si pahare de unica folosinta.
4. O patura. Acest element nu trebuie sa lipseasca din nici un autoturism. Fie pentru invelit, fie pentru stat la picnic.
5. Incarcatorul de masina pentru telefon. Pentru orice eventualitate.
6. Daca esti fata (dar nu numai) va trebui sa iti iei si ceva cosmetice, pe langa deodorantul ce nu trebuie sa lipseasca niciodata din geanta. Un glos, o crema de fata, eventual de maini, niste servetele demachiante si altele umede, este un minim pentru trusa ta de drum.
7. Un rucsac mai incapator, in care sa pui toate astea in caz de nevoie.
8. Multa voie buna! Obligatoriu!

Aceasta este lista scurta, cu strictul necesar. Vom face adaugiri, daca ne mai vin idei.

Ne puteti ajuta si voi cu un comentariu. Multumesc!

Dragostea dureaza 3 ani?

Azi m-am decis să scriu despre una dintre ultimele idei vehiculate în presă, și anume faptul că dragostea durează 3 ani. Să vedem dacă este așa.

Pentru asta trebuie luate în calcul mai multe aspecte ale vieții de cuplu. Poți să pleci de întrebarea clasică deja: „Ce este dragostea?” și să ajungi la discuții filosofice despre timp și univers. În realitate nu este așa.

Dragostea nu este ceva măsurabil, cuantificabil, nici măcar nu poate fi definit. Adevărul este că o fiecare își dă seama singur ce simte și dacă este dragoste sau nu. Problema este că uneori ne dăm seama prea târziu dacă am iubit sau nu, dar despre asta vom mai vorbi.

Punctul de plecare al celor 3 ani mari și lați este greu de stabilit. Să spunem că am decis că de azi ne iubim. Ce facem mai departe? Începe numărătoarea inversă? Începem să ne gândim că este începutul sfârșitului? Ne așezăm într-un colț și ne așteptăm sfârșitul? Clar NU! Atunci?

Dragostea este complexă. Ne dă cele mai ciudate și  variate trăiri. Ne duce acolo unde nu credeam că putem ajunge. Ne face să trecem peste lucruri pe care am refuzat chiar si să le vedem măcar la alții. Toate acestea pot oare trece în 3 ani?!

Părerea mea sinceră este că nu! Nu poate trece dragostea atât de repede. Dacă trece, înseamnă că nu este dragoste adevărată. Punct!

Cum am ajuns la această concluzie pe care o susțin cu atâta tărie? Din propria experiență. Veți spune că am avut noroc sau, cele mai pesimiste, că exagerez. Nu este așa. Dacă nu ține, nu e dragoste.

Este adevărat că ea trebuie să fie și întreținută. Și partea cea mai bună este că nu costă mult. Micile bucurii ale vieții dau farmec și mențin „flacăra iubirii” vie. Nu avem nevoie de cadouri scumpe, de vacanțe în străinătate sau de plimbări cu decapotabila. Nu! Doar de atenție, comunicare, respect si încredere. Restul ar trebui să conteze mai puțin.

Așadar, nu renunțați ușor. Priviți oamenii de lângă voi, cuplurile cu o istorie în spate, și vă veți convinge. Este adevărat că multe cupluri se despart, dar nu pentru că s-a stins iubirea după 3 ani. Altele sunt cauzele.

Atât timp când încă vedem bătrânei în parc ținându-se de mână există speranță.

De ce înșelăm?

De ce înșelăm?

(va urma și partea a doua: „De ce suntem înșelate/înșelați?”)

            Așadar, de ce înșelăm?

            Întrebarea aceasta mă urmărește de multă vreme, însă nu am reușit până acum să găsesc un răspuns.

            Ideea de la care am pornit este, așa cum bănuiți, înșelatul în dragoste. Însă, pentru a răspunde la probleme de dragoste cred că trebuie să pornim – dacă nu mereu, atunci măcar în 90% din cazuri – de la viața „cealaltă”, de la relațiile și viața de zi cu zi. Așa se întâmplă și acum: eu cred că cei care înșeală – fie că este la piață  sau în dragoste – o fac pentru că pot și pentru că speră sau cred că nu vor fi prinși.

            În ambele cazuri se aplică cam aceleași reguli. Mulți vor spune că atunci când înșeală în dragoste o fac pentru că partenerul de cuplu „a meritat-o!”; cel de la piață va spune că tot clientul e vinovat, că „a căutat-o” – era prea „fițos” sau l-a sucit prea mult pe vânzător.

            Sunt și cazuri (destule!) în care cel în cauză spune că este prea nefericit, că nu primește suficientă atenție, dragoste, apreciere sau nu îi sunt satisfăcute toate nevoile. Și atunci este nevoit să își caute alinarea în brațele altcuiva… disponibil să ofere toate acestea… departe de alte obligații… Pentru a continua paralela cu „piețarul” nostru, și cel de la tarabă poate afirma în propria sa apărare că a înșelat pentru că nu este mulțumit de… preț, vânzări, chirie… și atunci caută să obțină profit pe orice cale, prin orice mijloace.

            Una dintre scuzele mere preferate – dacă pot spune așa (deși sună foarte ciudat!) – este aceea a iubirii din tinerețe. Reîntâlnirea cu un fost iubit/fostă iubită din tinerețe sau chiar din copilărie poate reînvia multe sentimente pe care le considerai moarte demult și la care nu te-ai mai gândit… Și apare dorința de a aduce puțin din acea perioadă în prezent, pentru a trăi iarăși clipele frumoase de atunci… Până aici nu este nimic greșit (sau aproape nimic)… Problema apare abia atunci când se merge prea departe… dacă relația de atunci a fost completă, poate vei dori să retrăiești totul… și atunci se ajunge la situații fără întoarcere… Există și o a doua variantă: poate vei dori să faci acum ceea ce nu ai putut sau nu ai vrut să faci atunci. Acum se complică și mai mult situația. Dacă am vorbi despre altceva ar fi o situație de înțeles… vrei să vezi cum ar fi fost (sau, ca să fiu rea, „să vezi ce ai pierdut!”). Însă trebuie să te gândești dacă cel ce te așteaptă acasă merită… dacă merită să îi faci asta…

            Cea mai des întâlnită scuză este aceea că „s-a întâmplat doar o dată, o singură dată și, logic, nu se va mai întâmpla”. Să fie aceasta o scuză? Doar pentru că s-a întâmplat o singură dată și pentru că își cere scuze trebuie să iertăm? Este oare suficient? Este corect?

            Și totuși… acestea sunt scuze, sunt pretexte… încercări de a ieși cu obrazul și conștiința curată. Am dat doar cele câteva exemple care mi-au venit în minte acum… sunt convinsă însă că sunt mult mai multe. Cel mai dureros este că unii înșeală doar din plăcere sau, așa cum spuneam la început, că o fac pentru că pot.

            Unele cazuri sunt de înțeles. Unele. Foarte puține. Poate voi fi acuzată pentru asta, însă vă spun cu sinceritate că am văzut cazuri în care ambele părți aveau dreptate. Și cel care înșela putea fi înțeles, dar și înșelatul. Atunci? Ce este de făcut?

            Poate mă ajutați voi să aflu răspunsul la această întrebare…Mulțumesc!