Mie (da)! Sau, mai bine spus, imi era! De ce la timpul
trecut?
Pentru ca am avut norocul sa ajung la o clinica stomatologica specializata, unde
am intalnit o echipa foarte buna si prietenoasa de specialisti/profesionisti
care m-au facut sa uit unde sunt si ce ma asteapta!
Da, este mai greu sa
asociem, la noi cel putin, cuvantul „medic”cu cel de „prietenos”, insa atunci
cand se intampla este chiar un lucru mare!
Sa va spun mai bine toata peripetia.
Dupa cum stiti, eu locuiesc in Craiova. Sora mea locuieste la
București. De cate ori mergem in vizita la ea ne prezinta noile sale
descoperiri, noile restaurante, cluburi, sali de cinema, teatre independente,
tot tacamul. De data aceasta m-a surprins intr-un mod ce nu mi-a picat tocmai
bine. Zice: „Hai sa va duc la stomatologul meu, ca tot cautati voi pe cineva
care sa va faca un detartraj ca la carte si nu va mai hotarati odata!”. Da, mersi soro, chiar de asta
venisem in capitala tarii: sa ma duc la unul care sa ma chinuie o ora si sa nu
pot manca alte doua… zile!
Credeti ca am scapat de gura… ei? (va citi articolul, caci
altfel aveam eu mai multe cuvinte de „lauda”). Asa ca ne-am imbracat frumos si
ne-am dus la spanzuratoare!
Pe drumul spre clinica nu i-a mai tacut gura – ori ca sa
uitam noi de durerea ce parac ma si luase de dinti, ori ca era nevorbita, ori
ca sa ne arate dintii ei cei proaspat albiti la aceeasi clinica: ce bine s-a
simtit, nu a durut-o deloc, nici nu a simtit cand i-a facut ce i-a facut acolo,
ca domnul doctor era si foarte dragur, si foarte amabil, si foarte profi in tot
ce a facut.
Cand am ajuns la „taiere”, parca gresisem adresa: era o
cladire super ok, moderna, extrem de curata (si mi-am amintit de cineva care
spunea ca in strainatate poti sa manaci de pe jos la spital – asa m-am simtit
si eu acolo). Ne-a intampinat o doamna care ne-a confirmat programarea pe care
o si facuse sora mea pe ascuns, si am asteptat cuminti vreo cinci minute (caci
ajunsesem mai devreme de frica sa nu intarziem). Am profitat din plin de aceste
5 minute pentru a ma acomoda cu spatiul: mare, luminos, frumos mirositor (eu am
o problema cu mirosurile!), din cand in cand mai trecea o doamna asistenta care
conducea un pacient spre iesire si ma tot gandeam ce le-or fi dat bietilor
oameni de ies razand de la dentist!
A venit randul meu. M-au trecut toate apele, mi-am amintit ca
am nevoie la baie… la aia a mea din Craiova, de la 300 de km distanta! Doamna sau
domnisoara doctor a fost insa foarte amabila, a stat de vorba cu mine, m-a
intrebat diverse lucruri legate de mine dar si generalitati, astfel ca nici nu
am realizat cand am ajuns pe scaun. Am solicitat un detartraj, care a fost
facut cu instrumente futuriste, foarte profi si mai ales silentioase (nu se mai
auzea bazaitul ala care baga spaima in oameni).
La final am mai discutat putin cu doamna doctor, am primit
mai multe sfaturi despre cum sa imi intretin dantura si apoi am iesit zambind
din cabinet. Sotul meu, care isi astepta randul, a crezut ca nu am mai facut
detartrajul cand a vazut ca ii zambesc „calaului”.
Pe drumul spre casa ma tot gandeam ca am intrat si noi in
lumea civilizata si ca vizita la stomatolog nu mai este o experienta cu
potential traumatizant, ci poate fi chiar o experienta educativa si placuta.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu