Traditie olteneasca la Craiova - Banu Maracine si Delaco in tandem

Bunatatile serii

Desi toti sortii pareau a fi impotriva, am reusit sa ajung si la Branzeturi cum se cuVin, editia octombrie 2016. S-a implinit un an de la prima editie si a fost mai mult decat plina de incarcatura pentru mine aceasta seara. Nu a fost ea asa cum mi-as fi dorit, insa urmatoarea sigur va fi!

De ce nu a fost asa cum imi doream? Hmmm... pentru ca am ajuns tarziu, am ratat vizita in crama si am fost epuizata. Vinul insa si-a jucat rolul pana la capat si am reusit sa ma inveselesc si sa ma bucur de prietenii mei prezenti acolo.

Crama Banu Maracine este langa Craiova (ca sa nu zic "in"), ascunsa pe un deal. Locul este tare frumos, si imi pare rau ca nu am reusit sa vad si Hruba, despre care am auzit numai lucruri minunate.

Am avut de gustat trei sortimente de vin, asociate, cum altfel, cu 3 tipuri de branzeturi de la Delaco:
Sauvignon Blanc (din 2008) și Camembert
Cabernet Sauvignon (1997) și Grana Padano
Fetească Neagră (1988) și Cașcaval Afumat.
Combinatia preferata a fost, de data aceasta, ultima, vinul - Fetească Neagră - fiind destul de tare si foarte aromat, gratie si invechirii sale. Cascavalul afumat de la Delaco a intrat de curand in topul preferintelor mele culinare, o data cu aceste degustari, pentru ca inainte de asta nu mancam deloc!
Asadar, ca sa pastram si traditia, as spune ca vinul intra la "Oldies but goldies", cascavalul la "nciodata sa nu spui nu", iar combinatia.... "De ce sa nu incerci?"

Seara s-a incheiat cu degustarea de vinars sau coniac, si el vechi, asortat cu ciocolata amaruie.... cu 99% cacao, ca sa stim o treaba. Eu nu beau tarii, deci nu ma pot pronunta, insa ceilalti au spus ca este foarte bun acest coniac de la Banu Maracine. Eu zic sa incercati si apoi sa imi spuneti cum vi se pare :)

Sa nu uitam sa multumim si organizatorilor, Asociația Bloggerilor Olteni și DicționarCulinar.ro.

Speranta...

Astazi despre speranta

Se spune ca speranta moare ultima... si asa este. De cate ori nu ti s-a intamplat sa te afli intr-o situatie ingrozitoare, sa simti ca ai atins cel mai de jos nivel si totusi, in ciuda oricarei aparente, inca sa speri? Asta ni se intampla tuturor... din fericire.

Sunt fascinata de aceste jocuri ale sortii, in care azi ai totul, maine nimic, azi esti fericit, maine esti la pamant, azi te consideri cel mai norocos om de pe pamant, maine totul se risipeste sub ochii tai si crezi ca viata ta s-a terminat. Si cu toate astea speri.

Da. Din pacate, de cele mai multe ori ramai cu speranta, pentru ca lucrurile nu se mai indreapta... Se schimba, se reinventeaza... te reinventezi, apar lucruri noi si treptat uiti. Speranta ta s-a materializat in ceva cu totul nou... insa si-a jucat rolul pana la capat si te-a tinut pe linia de plutire.

Se intampla insa uneori ca ceea ce ai sperat cu adevarat sa se intample. Ce poate fi mai frumos? Fie ca este vorba de obtinerea jobului dorit (pe care il ocupase insa altcineva in locul tau), fie ca problema nu este asa de grava cum a fost ea zugravita initial, fie ca iubitul (sau iubita) si-a dat seama ca totusi meriti sansa ta la fericire alaturi de el/ea.

Atunci cand ceea ce ai sperat se implineste ti se pare ca zbori. Pentru mine aia este fericre: sa vezi ca nu ai sperat in zadar, sa vezi ca ceea ce iti doresti tu s-a materializat si ca te poti bucura.

De multe ori se intampla sa stii ca lucrurile nu se mai pot intoarce la ceea ce era si cu toate astea sa speri. Cum poti sa speri la ceva ce stii ca este imposibil? Pentru ca ai invatat pe pielea ta ca in viata nimic nu este imposibil daca vrei si daca lupti pentru ceea ce vrei. Si asa apare speranta.