Povestea printului meu

Printul meu!

Povestea ce a ramas in analele istoriei sub denumirea de "Branzeturi cum se... cuVin" editia a IV-a, incepe undeva in negura unei seri de joi, cand ne-am adunat cu totii intr-un loc magic... cu pereti albi de caramida, cu mese din lemn si aer boem, cunoscut in cercurile noastre sub denumirea de Crama Restaurantului Rex, din Regatul Craiovei...

Toti cei prezenti erau tare emotionati, caci aveau sa ii cunoasca pe unii dintre cei mai renumiti principi si printi  - de Vanju Mare - din toata partea de lume numita Oltenia.... dar secretul era bine pastrat, mai ales ca erau invitate la masa si niste branzeturi aparte... de neam nobil si ele (oferite cu drag de cei de la Delaco, prieteni vechi si de nadejde)!

Ospatul

Seara a inceput usor, avand 5 Motive pentru care sa fim veseli si sa ne bucuram de compania atator contese si printese. Sauvignon Blanc „5 Motive“, demisec, si-a gasit insa imediat perechea, intr-o Brie simandicoasa. Cred ca l-a atras prin delicatete, finete, prin silueta de invidiat si prin parfumul sau extrem de placut... Nici cu el nu mi-e rusine: sa fi vazut cat era de frumos, zvelt, cu note diafane, foarte usor si incantator pentru toate simturile. Brie este o iubire veche si constanta a mea, pe care o ador de fiecare data cand o intalnesc. Si cred ca si ea pe mine, ca prea ne vedem des :)

Tămâioasa Romanească „Domeniile Vinju Mare“ a venit pe nesimtite, acompaniata de o prietena draga, Brie au bleu. Daca in mod normal nu imi place de ea (de Tamaioasa), caci este prea puternica si prea aromata pentru gustul meu, de data aceasta m-a impresionat. Combinat cu acea branza cu aer si mucegai nobil, acesta a fost singurul pahar de vin din acest soi pe care l-am baut pana acum.

O alta surpriza mi-a facut Emmentaler, pe care il stiam de ceva vreme, dar pe care nu prea l-am bagat in seama, caci era o nepotrivire intre noi. In seara asta insa a venit insotit de un inamic al meu, un Roze! Auzi la ei, ce tupeu! Ma gandeam ca organizatorul evenimentului, Alin, va avea de furca cu cei doi petrecareti, dar si cu mine! Dar, ce sa vezi! Am fost uimita, perplexa chiar, cand am gustat aceasta combinatie. Nu am crezut vreodata ca cele doua se pot potrivi atat de bine si ca voi putea savura un pahar de vin roze cu adevarat bun. Am decretat ca nu voi mai avea pareri preconcepute despre vinuri, mai ales ca asa am facut si data trecuta cu vinurile albe, iar acum le ador!

Merlot „Domeniile Vânju Mare“ a venit si el spre final, aproape negru si insotit de un Cascaval Afumat Delaco. Daca la vinuri spuneam ca nu imi place Roze, la branzeturi spuneam ca nu imi place Cascavalul Afumat... asta pana l-am descoperit pe acesta. Merlot-ul a reusit sa ii tina bine piept, fiind amandoi tari si caposi,... dar o pereche reusita in definitiv.

Eu ramasesem tot singura, si eram destul de trista, cu tot vinul si bunatatile pe care le degustasem pana atunci. Si, brusc, a aparut EL! Prince Vlad... of.. de cand il asteptam!

Preparatul preferat

Nu va spun ca a venit alaturi - cum altfel - de una cu aere nobiliare (mucegai nobil), numita Danish Blue. Si chiar era cremoasa, ca am vazut-o si testat-o in toate formele. Cand a ajuns la noi era sub o forma aparte, caci bucatarul serii a facut o magie si a pregatit o crema de branza tartinabila. Reteta o gasiti pe dictionarculinar.ro, pentru pofticioasi si mancai! :)

Branza preferata

Revenind... a venit insotit si, desi il asteptam cu draga inima, nu mi-a parut rau ca a venit asa. Le statea foarte bine impreuna, iar de doamna Danish am scapat pe fuga (nuuuu, nu va imaginati ca am alungat-o... am mancat-o de draga ce ne era!)! Dar el... EL... EEEEEL... Am stat si l-am admirat indelung! Tinuta, prestanta, prezenta, atitudine, parfum, culoare, note disticte. Se remarca in toata sala prin roşul intens – rubiniu cu nuante violacee, prin aroma de prune negre bine coapte şi fructe negre de pădure în postgust combinate cu nuanţe de condiment, echilibrate de taninurile fine. Un vin elegant, fin, catifelat dar în acelaşi timp corpolent. Stiti ca ador Feteasca Neagra veritabila, iar Printul Vlad m-a uns pe suflet!

A fost dragoste la prima vedere (caci eu il mai vazusem inainte, dar el nu stiu de ce nu m-a remarcat atunci), iar acum povestea noastra de dragoste s-a infiripat pe loc. Am petrecut toata seara impreuna, razand si simtindu-ne ca intr-o poveste.

Punand regatul la cale

Petrecerea a fost cat se poate de reusita, caci am avut invitati de seama, Domeniile Vinju Mare, Delaco,  Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, Mirela Gheorghe, oenolog la Domeniile Vinju Mare si de Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, ca sa nu mai spunem de Daniel Botea si de Alin Sintimbrean.

Am aflat de la doamna Gheorghe si cateva secrete in aceasta superba seara: cum se deosebesc vinurile seci de cele dulci, demidulci sau semiseci: in functie de cantitatea de zahar!

Astfel:
- un vin sec are intre 0 si 4 grame de zahar / litru
- un vin demisec are intre 4,01 si 12 grame de zahar / litru
- un vin demidulce are intre 12,01 si 45 grame de zahar / litru
- un vin dulce are peste 45,01 grame de zahar / litru

Invitatii de seama ai serii

Oameni buni, atat va spun: Traiti frumos, bucurati-va de ceea ce este langa voi, iubiti AZI, mancati AZI bunatati, incercati AZI lucruri si mancaruri noi, desfaceti AZI sticla de vin! Azi, caci poate maine este prea tarziu!