Zig Zag printre prieteni

Acest blog este un proiect de suflet si de alint pentru mine, pe care il strecor printre toate celelate activitati pe care le am. Scriu despre ceea ce imi place, atunci cand am timp.

Zig Zag si Stefanita

Azi am reusit sa ma rup putin din ceea ce am pe cap pentru ca vreau sa va povestesc despre o initiativa care mie una, personal, mi se pare geniala: Zig Zag prin Romania. Poate unii ati auzit despre ei, insa va povestesc pe scurt despre acesti tineri minunati pe care ii invidiez. Asadar, este vorba despre un grup de tineri ce au pornit sa descopere Romania intr-o calatorie de 5 ani. Ei cutreiera fiecare judet, cerceteaza, studiaza si aduc in fata noastra povesti ascunse, oameni frumosi si locuri speciale. In ianurie au ajuns in Dolj, si au petrecut cu noi mai mult de o luna.

Altceva voiam eu sa va spun acum: acesti tineri au avut curajul sa isi lase casa, parintii, orasele, si sa plece fara prea mult ajutor intr-un proiect la care cred ca jumatate din noi a visat cel putin o data, iar cealalta jumatate inca viseaza. Cati dintre noi ar avea insa curajul sa plece asa?

Ei si noi

Experienta lor in Dolj s-a terminat printr-un eveninemt dedicat - culmea - tot noua, celor ce stam aici in fiecare zi si care nu stim sa apreciem ce avem. Iar asta mi se pare senzational! Asa facem cu toate lucrurile de langa noi: le luam de bune, ca asa trebuie sa fie, fara a le aprecia la justa valoare!

Multumim  Zig Zag prin Romania pentru aceasta lectie si pentru proiectul vostru!

Calusarii

Pe voi, cei ce cititi acest post, va rog sa ii asteptati in judetul vostru, sa ii urmariti pe Facebook, la ei pe site, pe canalul de YouTube Zig Zag, si, atunci cand ajung acasa la voi, oferiti-le un ajutor: un pont, o poveste, un loc...

O parte din invitati

Dans ca in Oltenia

Povestea printului meu

Printul meu!

Povestea ce a ramas in analele istoriei sub denumirea de "Branzeturi cum se... cuVin" editia a IV-a, incepe undeva in negura unei seri de joi, cand ne-am adunat cu totii intr-un loc magic... cu pereti albi de caramida, cu mese din lemn si aer boem, cunoscut in cercurile noastre sub denumirea de Crama Restaurantului Rex, din Regatul Craiovei...

Toti cei prezenti erau tare emotionati, caci aveau sa ii cunoasca pe unii dintre cei mai renumiti principi si printi  - de Vanju Mare - din toata partea de lume numita Oltenia.... dar secretul era bine pastrat, mai ales ca erau invitate la masa si niste branzeturi aparte... de neam nobil si ele (oferite cu drag de cei de la Delaco, prieteni vechi si de nadejde)!

Ospatul

Seara a inceput usor, avand 5 Motive pentru care sa fim veseli si sa ne bucuram de compania atator contese si printese. Sauvignon Blanc „5 Motive“, demisec, si-a gasit insa imediat perechea, intr-o Brie simandicoasa. Cred ca l-a atras prin delicatete, finete, prin silueta de invidiat si prin parfumul sau extrem de placut... Nici cu el nu mi-e rusine: sa fi vazut cat era de frumos, zvelt, cu note diafane, foarte usor si incantator pentru toate simturile. Brie este o iubire veche si constanta a mea, pe care o ador de fiecare data cand o intalnesc. Si cred ca si ea pe mine, ca prea ne vedem des :)

Tămâioasa Romanească „Domeniile Vinju Mare“ a venit pe nesimtite, acompaniata de o prietena draga, Brie au bleu. Daca in mod normal nu imi place de ea (de Tamaioasa), caci este prea puternica si prea aromata pentru gustul meu, de data aceasta m-a impresionat. Combinat cu acea branza cu aer si mucegai nobil, acesta a fost singurul pahar de vin din acest soi pe care l-am baut pana acum.

O alta surpriza mi-a facut Emmentaler, pe care il stiam de ceva vreme, dar pe care nu prea l-am bagat in seama, caci era o nepotrivire intre noi. In seara asta insa a venit insotit de un inamic al meu, un Roze! Auzi la ei, ce tupeu! Ma gandeam ca organizatorul evenimentului, Alin, va avea de furca cu cei doi petrecareti, dar si cu mine! Dar, ce sa vezi! Am fost uimita, perplexa chiar, cand am gustat aceasta combinatie. Nu am crezut vreodata ca cele doua se pot potrivi atat de bine si ca voi putea savura un pahar de vin roze cu adevarat bun. Am decretat ca nu voi mai avea pareri preconcepute despre vinuri, mai ales ca asa am facut si data trecuta cu vinurile albe, iar acum le ador!

Merlot „Domeniile Vânju Mare“ a venit si el spre final, aproape negru si insotit de un Cascaval Afumat Delaco. Daca la vinuri spuneam ca nu imi place Roze, la branzeturi spuneam ca nu imi place Cascavalul Afumat... asta pana l-am descoperit pe acesta. Merlot-ul a reusit sa ii tina bine piept, fiind amandoi tari si caposi,... dar o pereche reusita in definitiv.

Eu ramasesem tot singura, si eram destul de trista, cu tot vinul si bunatatile pe care le degustasem pana atunci. Si, brusc, a aparut EL! Prince Vlad... of.. de cand il asteptam!

Preparatul preferat

Nu va spun ca a venit alaturi - cum altfel - de una cu aere nobiliare (mucegai nobil), numita Danish Blue. Si chiar era cremoasa, ca am vazut-o si testat-o in toate formele. Cand a ajuns la noi era sub o forma aparte, caci bucatarul serii a facut o magie si a pregatit o crema de branza tartinabila. Reteta o gasiti pe dictionarculinar.ro, pentru pofticioasi si mancai! :)

Branza preferata

Revenind... a venit insotit si, desi il asteptam cu draga inima, nu mi-a parut rau ca a venit asa. Le statea foarte bine impreuna, iar de doamna Danish am scapat pe fuga (nuuuu, nu va imaginati ca am alungat-o... am mancat-o de draga ce ne era!)! Dar el... EL... EEEEEL... Am stat si l-am admirat indelung! Tinuta, prestanta, prezenta, atitudine, parfum, culoare, note disticte. Se remarca in toata sala prin roşul intens – rubiniu cu nuante violacee, prin aroma de prune negre bine coapte şi fructe negre de pădure în postgust combinate cu nuanţe de condiment, echilibrate de taninurile fine. Un vin elegant, fin, catifelat dar în acelaşi timp corpolent. Stiti ca ador Feteasca Neagra veritabila, iar Printul Vlad m-a uns pe suflet!

A fost dragoste la prima vedere (caci eu il mai vazusem inainte, dar el nu stiu de ce nu m-a remarcat atunci), iar acum povestea noastra de dragoste s-a infiripat pe loc. Am petrecut toata seara impreuna, razand si simtindu-ne ca intr-o poveste.

Punand regatul la cale

Petrecerea a fost cat se poate de reusita, caci am avut invitati de seama, Domeniile Vinju Mare, Delaco,  Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, Mirela Gheorghe, oenolog la Domeniile Vinju Mare si de Prof. Univ. Nicolae Giugea – vicepresedinte al Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania, ca sa nu mai spunem de Daniel Botea si de Alin Sintimbrean.

Am aflat de la doamna Gheorghe si cateva secrete in aceasta superba seara: cum se deosebesc vinurile seci de cele dulci, demidulci sau semiseci: in functie de cantitatea de zahar!

Astfel:
- un vin sec are intre 0 si 4 grame de zahar / litru
- un vin demisec are intre 4,01 si 12 grame de zahar / litru
- un vin demidulce are intre 12,01 si 45 grame de zahar / litru
- un vin dulce are peste 45,01 grame de zahar / litru

Invitatii de seama ai serii

Oameni buni, atat va spun: Traiti frumos, bucurati-va de ceea ce este langa voi, iubiti AZI, mancati AZI bunatati, incercati AZI lucruri si mancaruri noi, desfaceti AZI sticla de vin! Azi, caci poate maine este prea tarziu!

Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata

Zile proaste, zile bune.... asa ne trece viata.

Cand ajungi seara acasa si te privesti in oglinda iti spui: "Azi am avut o zi buna. Mi-a mers totul la serviciu, am terminat ce era urgent, am facut chiar si ceva in plus, am mancat... am stat mai putin pe Facebook si chiar am ras cu zapacitele mele de colege. Si parul imi sta bine azi".

Exista insa si varianta a doua, in care nimic, de la par la toc si de la vreme la felul cum te-a salutat portarul cand ai ajuns la serviciu nu iti place, nu te multumeste, nu te face fericita. Sau macar sa nu te enerveze.

Si seara, cand ajungi in fata aceleiasi oglinzi careia ieri ii spuneai ca ai avut o zi buna, te privesti si nu te recunosti... sa fi tu asa imbatranita, cu parul care iti tradeaza lipsa de timp, cu hainele sifonate si transpirate, cu fata asta... Uite... a mai aparut un rid, a mai aparut o cuta pe frunte... buzele s-au uscat si ele si parca... da... incep sa se subtieze si sa isi piarda din culoare.

Ochii te tradeaza insa cel mai mult, caci in ei sta toata supararea, tristetea, amaraciunea si neputinta acelei zile. Ei iti cunosc fiecare particica din suflet, fiecare speranta si fiecare regret. Pe ei nu ii vei putea pacali niciodata, oricat ai incerca. Asa ca, mai bine incerci sa nu te mai pacalesti, sa nu te mai minti, sa nu mai speri aiurea si sa nu mai incerci sa fi altcineva decat esti. Cine te cunoaste te iubeste sau nu. Nu poti schimba asta, asa cum nu poti schimba nici nenorocita asta de zi in care parca cerul s-a razbunat pe tine si ti-a stricat o zi ce se anunta superba de la prima ora.

Te-ai trezit plina de sperante si de vise, nu? Ai crezut ca azi este ziua aia, pe care o tot astepti, ziua in care va intelege si lumea ca tu ai nevoie doar de atentie, de intelegere si de putina iubire. Ai crezut ca azi isi va aminti de tine si te va baga in seama... ca va face ceva ca sa te faca fericita. Ei bine, nici azi. Poate maine Sau poimaine.

Maine trebuie sa fi din nou pregatita pentru intalnirea cu destinul. Sa te trezesti vesela, sa te imbraci frumos, sa te uiti in afurisita aia de oglinda si sa iti spui ca esti cea mai frumoasa, mai minunata, mai vesela si mai agreabila persoana din lume. Dupa care sa te dai cu putin parfum si sa iesi in lume radiind si zambind.

Si sa ai o zi buna. A doua pe saptamana asta. Ce daca e la final de saptamana? E bine si asa, cu 2 din 7. Ne multumim cu putin.

Oamenii iti zambesc si ei. Nimeni nu stie ce se ascunde in sufletul fiecaruia. Si nici nu ai curaj sa te uiti in ochii lor, caci vei regasi, foarte probabil, o particica din sufletul tau... si esti deja satula de el. Vrei altceva. Asa ca te uiti la zambetul lor, la cum s-au imbracat, la ce masina au, la ce vacante au, la ce poze pun pe Facebook. Si ei, ca si tine, sunt fericiti. La fel ca tine. Caci nici ei nu iti privesc ochii... ci doar cum te-ai imbracat, ce masina ai, ce vacante ai, ce poze pui pe Facebook.

In realitate suntem singuri.

Viata este facuta din zile bune si zile rele...

Suflet pereche. Singular sau plural?

In viata trebuie sa luam mereu decizii... unele sunt mai mici, altele mai mari, altele cruciale.
Unele nu pot fi luate de pe o zi pe alta, in timp ce altele necesita atentia imediata. Alegem ce sa mancam, daca sa mancam, cum sa mancam, unde sa mancam, cu cine sa mancam. Daca nu ai cu cine sa mananci... atunci de multe ori decizi sa nu mai mananci.

Asa este si cu iubirea.

Trebuie sa alegi daca iubesti, cum sa iubesti, unde sa iubesti, pe cine sa iubesti. Daca nu ai pe cine... atunci alegi sa nu mai iubesti. Irosirea iubirii nu este o optiune. De ce sa iubesti daca nu gasesti pe cineva care sa merite? De ce sa iubesti de unul singur?

Atunci cand gasesti ceea ce cauti, cand dai de persoana pe care o consideri jumatatea ta, sufletul pereche, iubirea vietii... este o minune si o bucurie. Nu se intampla tuturor... sau se intampla? Poate unii nu isi dau seama ca au trecut pe langa ea. Altii poate au confundat-o si acum... cand au gasit-o, sunt prinsi in alta realitate, in alta poveste de (mai multa sau mai putina) iubire. Si atunci sansa de a petrece restul vietii alaturi de "jumatate" se duce naibii. Sau nu?

Oamenii inseala. Oamenii se despart. Cuplurile se instraineaza, se racesc, se destrama. Se cearta de la nimicuri si se supara pe prostii... care, cu timpul, devin lucruri serioase... si se transforma in motiv de divort. Sa nu fie oare suflete pereche?

 Daca iti gasesti jumatatea, atunci nu te mai poti desparti de ea niciodata?

Tot mai multi oameni au inceput sa isi traiasca viata... sa se bucure de calatorie, de fiecare zi, de fiecare oportunitate... in iubire sau in afara ei. Multi aleg sa nu isi lege viata de o persoana pentru ca este mai usor asa... te poti razgandi mai usor, poti renunta mai repede, poti incerca mai multe ape, mai multe sanse, mai multe suflete.

Am intalnit oameni care au reusit sa isi gasesca persoana potrivita, jumatatea, si sa se casatoreasca si sa traiasca fericiti. Am intalnit persoane care se casatoresc fara a iubi si se despart iubind. Am intalnit si oameni care si-au intalnit jumatatea, iubesc, se casatoresc. Si apoi apare inca o jumatate. Ce sa faci cu doua jumatati?


Sursa foto: photobucket.com

Ce au in comun vinul si dansul?... Pe mine

Desi este abia debut de februarie pentru mine incepe sa vina primavara... soare, cald, porumbei zgribuliti si magnolii imbobocite... ce poate fi mai frumos? (Bine, vara este mai frumoasa, dar asta este alta poveste :) )

Primavara este anotimpul in care m-am nascut si, vrand-nevrand, imi place. Imi place mai ales pentru ca aduce innoire, prospetime, verde crud si speranta. Tot primavara este si ziua de nastere a jumatate din familia mea... (mama, sora, tata... :)). Si eu.

Ziua mea este pe 29 aprilie (sa va notati in calendar, zic!). Stiti ca de ziua mea este si Ziua Internationala a Dansului? Ei bine, nici eu nu stiam... Insa mi se potriveste perfect, caci imi place sa dansez, chiar daca nu o fac prea des si nici nu ma pricep prea bine. Si stiti ce mi se mai potriveste? O sticla de Feteasca Neagra. Stiti ca sunt innebunita dupa vinul asta, cu aroma intensa si cu personalitate, asa, ca mine.

Si m-am gandit: Ce ar fi ca acest superb vin sa aiba o zi a lui de nastere, care sa coincida cu Ziua Internationala a Dansului?... si cu a mea, ca nu ma supar! Se potriveste la fix. Sa va explic:

- vinul are un gust plin, cremos, puternic dar echilibrat, cu tanini rotunzi si un final persistent, fiind perfect pentru a fi servit primavara
- specialistii il recomanda a fi acompaniat de o friptura de berbecut, de miel proaspat, tinerel... pai nu primavara avem noi astfel de exemplare in jurul casei, in casa, pe masa, in gand, in vise si in burtici? Vinul acesta se potriveste perfect cu preaparatele pe care noi le servim de Paste, asa ca si el trebuie serbat acum

- apropo de Paste... ce poate fi mai bun decat un astfel de vin pe masa plina cu bucate alese? Imaginati-va licoarea asta limpede, de un roşu rubiniu intens cu nuanţe violacee, cum sta si priveste festinul si cum aluneca pe gat printre zambete si voie buna?
- dansul. Atunci cand bem un pahar de vin bun, curat, adevarat, avem si pofta de viata, sa traim si sa ne bucuram de ce dragi si de clipa aia frumoasa. Si toate acestea se leaga de dans perfect. Putem imbina asadar Ziua Nationala a vinului Feteasca Neagra cu Ziua Internationala a Dansului, si va iesi astfel cea mai vesela petrecere, asa cum numai romanii stiu sa faca. Si uite asa imbinam Vinul cu Arta

Un alt motiv - intemeiat de altfel - este ca ar pica de ziua mea... si ce l-as mai sarbatori.... cu tot neamul meu cel mare, cu prietenii dragi, cu escalopul de miel si cu mult dans. Nu asa ne petrecem noi? Ar fi cu siguranta in centrul atentiei, toata lumea ar intreba de el... sper ca nu doar de el!